Părinţii care consideră că e vina şcolii şi a profesorilor pentru că odraslele lor nu performează sînt nu doar rupţi complet de realitate, dar şi iresponsabili. Profesorii ştiu foarte bine că bagajul cu care un elev vine din familie şi viaţa de dincolo de gardul şcolii sînt determinante pentru devenirea unui copil şi orice-ar face dascălii la clasă e insuficient ca să-i trnasforme în reuşite. E valabil şi invers. Un profesor fără talent şi competenţe poate tăia aripile unui copil, marcîndu-l pe viaţă. Cert este că atît părinţii, cît şi profesorii sînt pentru elevi modele de viaţă, iar asumarea responsabilităţii aşa se învaţă. Mulţi însă nu conştientizează asta: fie se dezic total de propriul copil lăsîndu-l pe mîna şcolii, fie merg la serviciu, la clasă, ca şi cum ar fi angajaţi la o fabrică de cuie. Şi apoi se miră, arătînd cu degetul unul către altul că tînărul produs a trecut prin şcoală degeaba, că nu e în strare să ia bacalaureatul, cu atît mai puţin să facă o facultate şi să-şi găsească un loc de muncă decent. Colegiul Prefectural de joi a adus în discuţie examenele ce se apropie: bacalaureatul şi evaluarea naţională. Ori, nu ne putem raporta la aceste teste fără să ne amintim rezultatele dezastruoase din ultimii ani. Suspectîndu-l de bune intenţii, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava, în încercarea sa de a găsi o explicaţie şi poate o soluţie, a analizat şi publicat motivele pentru care notele absolvenţilor sînt atît de mici. E o listă întreagă, prezentată autorităţilor judeţene de inspectorul şcolar adjunct Gabriela Scutaru. În opinia celor mai cei dintre profesori, elevii au rezultate proaste din cauză că: nu dau dovadă de interes pentru învățătură, nu cunosc noțiunile teoretice, învață în salturi, nu conștientizează greșelile pe care le fac, nu au capacitatea de a rezolva probleme și nu fac față stresului. Nimic legat de predare, de materie, de manuale, de programă, de profesori. Totul e perfect, ei sînt nişte profesionişti imaculaţi care-şi fac treaba ireproşabil, elevii însă poartă întreaga vină. Lecţia despre responsabilitate şi asumare nu există în niciun manual iar profesorii noştri dovedesc astfel că ei înşişi n-au înţeles esenţa. Şi-atunci ce modele de urmat să găsească adolescenţii? Nu e mai uşor să aruncăm cu roşii în ei?
