În cea de-a treia zi de Paşte, angajaţii Primăriei Cîmpulung Moldovenesc au venit la program îmbrăcaţi în costume populare. Primarul Constantin Gabriel Şerban a declarat cu mîndrie în glasu-i de purtător de bundiţă cu bordură de jder: „A devenit o tradiţie în rîndul colegilor mei ca, în prima zi de muncă după Sărbătorile Pascale, să venim la serviciu purtînd cu mîndrie tradiţionalul costum bucovinean”. Cu siguranţă că locuitorii Cîmpulungului ar fi fost mai mulţumiţi dacă, de fiecare Paşte, primarul ar fi anunţat că s-au mai pus 500 de metri de bordură, dar de piatră, nu de jder, şi că s-au asfaltat 5 kilometri de drum. Pe cîmpulungeni nu i-ar fi deranjat dacă domnul Şerban ar fi făcut acest anunţ îmbrăcat ca un mire dintr-un sat din Republica Moldova, adică într-un costum de stofă făcut pe vapor şi încălţat cu o pereche de pantofi sport „Adibas”. Gabriel Constantin Şerban ar putea veni îmbrăcat la serviciu aşa cum merge la grătare cu amicii, adică în trening, cu ciorapi flauşaţi şi cu şlapi din plastic obţinut din topirea pet-urilor de bere, numai să facă un pic de treabă. Primarul Şerban, cel care i-a tras pe sfoară pe cîmpulungeni cu promisiunile electorale atît de tare încît aceştia l-au votat şi a doua oară, a explicat de ce el şi subordonaţii săi au venit îmbrăcaţi aşa cum umblau costumaţi Horea, Cloşca şi Crişan înainte ca primii doi să fie traşi pe roată. A spus domnul Şerban: „Vrem să transmitem un mesaj că administraţia din Cîmpulung Moldovensc îşi doreşte să păstreze tradiţiile”. Într-adevăr, în municipiul condus pe ultimul drum de domnul Şerban tradiţiile sînt păstrate cu sfinţenie. La Cîmpulung tradiţia spune că drumurile trebuie să fie rupte-n paişpe, că gunoiul nu trebuie ridicat decît atunci cînd acesta devine un munte care concurează serios Rarăul la capitolul înălţime şi că locuitorii nu trebuie să beneficieze de apă caldă şi încălzire de la centrala la care se lucrează de foarte mulţi ani. Dacă aş fi Dinu Săraru aş scrie un roman al cărui personaj principal ar fi Gabriel Constantin Şerban pe care l-aş intitula „Nişte ţăran”.
Nişte ţăran
