Infrastuctura, şoferii, automobilele, pietonii la care se adaugă bicicliştii şi motocicliştii contribuie fiecare în parte la ceea ce numim la Suceava un trafic îngrozitor. Nimic din toate acestea nu funcţionează normal. Şi da, am uitat să menţionez agenţii poliţiei rutiere, dar totul are o explicaţie: ei nu se prea află în trafic, sînt cele mai discrete făpturi din municipiul Suceava. Lipsa lor e compensată totuşi, mai ales în această perioadă a anului, de o altă categorie- stranierii. Mai mult, ferească Dumnezeu să nu ai aer condiţionat în maşină şi să trebuiască să traversezi oraşul. Te vei simţi osîndit. Şi nici măcar nu putem acuza autorităţile locale de dezinteres, atîta vreme cît ele, periodic, lucrează la cîte ceva în acest sens: asfaltează, pun pavele şi borduri sau trasează piste de biciclete. Putem însă să le acuzăm de iresponsabilitate. Aşa se cheamă cînd nu faci lucrurile cu profesionalism pe bani publici, nu? Degeaba pui pavele dacă nu sînt montate corect şi lucrarea va trebui reparată peste cîteva luni, degeaba asfaltezi dacă muncitorii lucrează pe ploaie sau folosesc materiale proaste şi în van faci piste de bicilete dacă sînt presărate de stîlpi şi alte obstacole şi nici nu sînt complete. Totul, doar ca să spunem că am făcut. Şoferii nu sînt nici ei departe de autorităţi, în ceea ce priveşte respectul pentru comunitate şi pentru legislaţie. Suceava e un oraş mic, cu străzi înguste, fără locuri de parcare. Şoferii însă conduc de parcă n-ar şti toate astea. Stranierii, aflaţi în vacanţă, şi-au luat liber şi de la respectarea regulilor de circulaţie că acolo unde lucrează ei, în Europa, prea stau crispaţi de atîta civilizaţie impusă. Acasă, pe uliţă, merge şi pe interzis, ba chiar asezonat cu un sonor „vaffanculo”! În paranteză fie spus, trăiască luna diasporei, numai că propun s-o sărbătorim chiar în diaspora. Mergem noi la ei, dacă e musai. Automobilele se înmulţesc de parcă tocmai a dat decretul din ’66 peste ele. Piaţa second-hand prosperă, iar traficul ne sufocă. Motociletele, rarissime cu ani în urmă, sînt şi ele tot mai multe şi dincolo de exotismul pe care-l aduc oraşului, ridică pentru şoferi o problemă suplimentară. Pînă ne-om obişnui cu acest gen de vehicul pe străzi, mi-e teamă că o parte dintre ei ne vor părăsi brutal, pe cale naturală, ori nu ne dorim asta. Şi iată-ne ajunşi şi la biciclişti. Nu doar că n-au, săracii, piste de bicilete (căci cele desenate de Primărie sînt o comicărie) dar din cauza acelor linii trasate pe anumite trotuare din oraş, în cau că circulă pe carosabil încalcă de fapt, codul rutier. În astfel de cazuri să spunem, culpa e comună, dar cînd îi vezi traversînd pe trecerea de pietoni pe bicicletă nu mai au nicio scuză. Aşa ceva nu e permis de lege şi este realmente periculos, ceea ce orice şofer cu permis de conducere de tip C poate confirma. Şi culmea, ei sînt cei care se plîng cel mai mult de condiţiile trafic. Cît despre pietoni, nici nu mai intru în amănunte, aşa oraş, aşa trafic, aşa pietoni. Dar de ce s-ar schimba toate astea atîta vreme cît organul care veghează o face din birou. N-au personal suficient probabil, dar nici că se spetesc. N-au, de fapt, nicio scuză.
