Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a făcut un gest foarte frumos. Arhiepiscopia a oferit unei familii din comuna Capu Cîmpului o casă. Beneficiarii locuinţei sînt doi tineri: ea, orfană de ambii părinţi, el, dat afară în urmă cu 10 ani din orfelinatul care-l găzduise pînă la vîrsta de 18 ani. Cei doi au o fetiţă care peste cîteva zile va împlini 7 luni. Slujba de sfinţire a locuinţei oferite în dar tinerei familii a fost oficiată de un sobor format din trei preoţi, în frunte cu arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înalt PreaSfinţia Sa Pimen. Un gest asemănător cu cel de la Capu Cîmpului a mai fost făcut de către Arhiepiscopie în urmă cu 4 ani, parcă. Este vorba despre cele aproximativ 17 case construite de Biserica din judeţul nostru în judeţul Vrancea, într-o zonă care fusese afectată serios de inundaţii. Din imaginile înregistrate de feţele bisericeşti şi făcute publice în cadrul unei dezbateri la care am participat şi eu s-a putut observa că respectivele case fuseseră făcute din nişte leaţuri care s-ar fi dezmembrat imediat dacă ar fi suflat în ele lupul cel rău din povestea cu cei trei purceluşi. Filmul marilor realizări arhiepiscopiste n-a fost făcut degeaba, ci pentru a le demonstra reprezentanţilor statului că Biserica merită cele 90.000 de hectare de pădure pe care i le dăduse de pomană Guvernul PSD condus de Adrian Năstase pentru a-şi asigura liniştea în timpul campaniei electorale din toamna anului 2004. Însă, cum PSD a pierdut alegerile şi cum, după aceea, s-a constatat că Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor n-avea nici un drept să-şi bage topoarele în ditamai pădurea, terenul forestier a făcut cale-ntoarsă şi a revenit acasă, adică în ograda statului. Totuşi, mulţumită aceluiaşi Guvern, Arhiepiscopia are şi astăzi în proprietate 16.500 hectare de pădure şi, deci, ar avea posibilitatea să facă multe case pentru oamenii cu probleme, nu doar cîte una din Paştele lui 2005 în Crăciunul lui 2009.
O casă, dar din păcate singura
