Știu, o să spuneți că în România sunt multe alte probleme de rezolvat, mai importante, o să spuneți că țara arde și noi visăm la o lume mai bună. Ei bine, această reverie îmi pare chiar utilă. Vot fi mereu unii cărora grija față de animale li se pare frivolă, neserioasă. Dar, ce bine!, nu suntem toți la fel. Așa că-mi voi permite să fiu astăzi de nișă. Foarte de nișă și să pledez cauza puilor de urși. În România, în munţii Hăşmaş, pe o suprafaţă de circa 3000 de hectare, există singurul orfelinat de urşi din Europa, un habitat în care urşii orfani au toate premisele să înveţe cum e viaţa speciei lor astfel încît ei să poată fi eliberaţi, ulterior, în sălbăticie. WWF, organizaţie ce susţine conservarea naturii, a lansat o campanie de strîngere de fonduri – „Nepregătiţii”. Pentru ca Centrul de Reabilitare a Urşilor Orfani să îşi continue activitatea e nevoie de bani. Făcînd donații putem să adoptăm un urs, îl vaccinăm, îl ajutăm cu hrana și alte îngrijiri medicale dacă e nevoie, iar el trăiește fericit în sălbăticie. Faptul că acest lucru este posibil în România este de senzație. Numărul urșilor și al altor animale sălbatice care au habitatul aici este mult peste media europeană, ceea ce ar trebui să ne mobilizeze. Noi chiar avem ce proteja. Misiunea WWF și a altor organizații ecologiste de a opri degradarea mediului înconjurător este cît se poate de justificată, iar tratarea acestui subiect la categoria „și altele”, pentru care nu găsim niciodată timp, se traduce prin incapacitatea de a înțelege ce ni se întîmplă pe termen lung. E drept că pentru a-ți păsa de alții și mai ales de cei mai slabi, e nevoie de generozitate, ori în vremurile noastre, asta este chiar o chestiune de nișă.
Alina Mihăescu
