”Mare păcat că an de an se sacrifică un astfel de brad pentru a fi pus în centru. Acest brad avea cîteva zeci de ani, iar la începutul lunii ianuarie va deveni un gunoi, un deșeu”. Așa a lăcrimat ecologist pe tastatura laptopului consiliera USR Cristina Sbîrnea, după ce Primăria Suceava a instalat în centrul municipiului reședință de județ un brad înalt de 14 metri adus de pe raza Ocolului Silvic Breaza. Probabil că laptopul pe care doamna Sbîrnea, membră a Consiliului Local Suceava, scrie mesaje populisto-lacrimogene stă pe o masă făcută din lemn de brad. Am zis că mesajul este populist pentru că există mulți ecologiști de tastatură. Revenind, poate că și parchetul din casă pe care calcă doamna Sbîrnea este din brad. Cabanele și pensiunile la care doamna consilier merge atunci cînd are timp și dispoziția necesară conțin și ele lemn de brad. Apoi, urme de brad sînt și în pungile de hîrtie în care doamna pune cumpărăturile de la supermarket. Anual, din pădurile Sucevei se taie mii și mii de brazi care ajung în construcții, în industria mobilei și în cea de celuloză și hîrtie, și pentru a încălzi locuințe. Așa că dacă se mai taie un brad nu colapsează Planeta.
”O, brad frumos”, ”O Tannenbaum” în original, este un cîntec german tradus în mai multe limbi și este asociat cu Sărbătoarea Crăciunului de undeva de pe la jumătatea secolului XIX. ”O, brad frumos, o, brad frumos,/ Cu cetina tot verde,/ Tu ești copacul credincios,/ Ce frunza nu și-o pierde”. Evident, ”cetina tot verde” nu se referă la cetina de plastic.
Niciodată o copie nu seamănă cu originalul, și de ce să nu aibă municipiul Suceava un brad adevărat, mai ales că este capitala celui mai împădurit județ din țară? De ce să nu se bucure mii de oameni timp de o lună și jumătate de frumusețea și de mirosul unui brad? Și, nu, doamnă Sbîrnea, bradul nu va ajunge după aceea un gunoi, ci foarte probabil va ajunge să încălzească locuința unor oameni, după ce va fi încălzit sufletele atîtor și atîtor oameni.
