S-a întîmplat, în sfîrşit, ceea ce era de aşteptat încă de la sfîrşitul lui ianuarie, ceea ce în alte judeţe se întîmplase deja: lansarea candidaţilor liberali la alegerile locale din luna iunie a acestui an. Şi dacă tot a fost cu repetiţie, date fiind cele două anunţate şi amînate lansări precedente, de pe 23 ianuarie, respectiv 8 februarie, era de aşteptat ca evenimentul în sine să se desfăşoare bine, dacă nu impecabil. Că mai contează şi cum o faci, nu doar ce faci, mai ales în politică. Unde mai pui că atunci cînd e vorba de liberali, intervine şi ceva ştaif, ceva domnos. Dar una e liberalul din cărţile de istorie şi cu totul alta e liberalul sucevean al zilelor noastre. Sala mare a Casei de Cultură a fost vineri seară locul în care s-a petrecut tărăşenia. 700 de locuri e capacitatea pe scaune a sălii, dar PNL nu-i aşa (?), este un partid mare şi puternic, iar asta trebuia demonstrat. Ca urmare, scena a fost plină de candidaţi, desigur, iar sala a fost arhiplină de susţinători, membri, simpatizanţi, etc. Deşi considerată importantă de către politicieni, nici măcar presa n-a mai avut loc pe scaune. Le place să se scrie despre ei, ştiu că e musai să apară în ziare, la radio, la TV, dar pentru jurnalişti, descurcă-se şi singuri, că ce altceva or mai scrie? Într-o amosferă ca de superbowl moldovenesc, n-a rămas un centimetru neacoperit, iar dacă într-un cotlon nu era un om, acela era ocupat de paltoane, geci şi cuşme. Pe alocuri, treninguri. Asta ca să menţionez ţinuta de scenă a primarului de Slatina, care, aropos, mai vrea un mandat. Eleganţă de liberal, nu alta! Dar, revenind la importanţa şi respectul acordat jurnaliştilor, am aflat că iniţial, organizatorii alocaseră locuri pentru presă, rezervate vizibil, dar asta a contat mai puţin pentru unii care au găsit de cuviinţă să le ocupe pur şi simplu. Dar ce spun eu presă, cînd nici măcar prima doamnă, ca să spun aşa, adică soţia candidatului la Primăria Sucevei, n-a avut scaun. Cu greu i-a oferit cineva un loc la masa de sunet. Sau poate că doamna Lungu se pricepe la butoane şi nu ştim noi. În rest, sala plină de juniori ca să nu mai spună nimeni că tinerii nu se implică în politică. Dar nu statul în picioare deranjează cel mai tare şi nici treningurile de scenă, ci pericolul în care peste 1.000 de oameni au stat circa două ore. Doamne fereşte de un incendiu, căci căile de ieşire erau complet blocate. Dar nu-şi asumă nimeni asta, e sărbătoare, să nu stricăm petrecerea cu chestiuni lipsite de importanţă.
