Oare chiar nu se gîndesc la colegii cărora le dă sîngele pe nas?

Conducerea Consiliului Județean Suceava face apel la cei aproximativ 100 de angajați ai Spitalului Judeţean care au făcut cereri de concediu de odihnă sau de concediu fără plată să revină la treabă. Este normal ceea ce se întîmplă? Adică, este normal ca şeful să se roage de tine să vii la serviciu? În condiţiile în care Spitalul Judeţean Suceava se află în subordinea Consiliului Judeţean se poate spune că administraţia judeţeană este şeful spitalului. Chiar dacă nu unul direct, că doar nu Consiliul Judeţean le spune medicilor, asistentelor, infirmierelor şi celorlalţi angajaţi ce să facă. Numai să vină şi să facă. Nu este normal ca administraţia judeţeană să se roage de angajaţii spitalului să vină la serviciu. Dar, normal, că trebuia să facă un asemenea apel, pentru că spitalul are nevoie de personal în această perioadă critică, însă şi fiindcă posturile celor aflaţi în concedii sînt blocate şi nu pot fi aduşi alţii care să-i consulte şi să-i facă bine pe pacienţi. Nu spune nimeni că este uşor, dar, totuşi, cadrele medicale au depus un jurămînt pe care trebuie să-l respecte inclusiv în perioadele de criză. Dar, oare, cei care, s-o spun direct şi bădărăneşte, se dau acum loviţi, nu se gîndesc la colegii lor care trebuie să muncească de le sar capacele şi pînă le curge sînge din nas pentru a suplini absenţele? Medicina nu înseamnă, totuşi, numai să-ţi pui un halat alb care, eventual, să aibă buzunarele largi. Nu înseamnă doar să-ţi atîrni stetoscopul de gît şi, din cînd în cînd, să te plimbi important pe la căpătîiul bolnavilor. Nu înseamnă numai să aştepţi să fii invitat în excursii de lux pe banii companiilor farmaceutice şi nici să aştepţi să se termine programul de la spital ca să dai fuga la cabinetul tău particular sau la clinica privată ca să-ţi rotunjeşti veniturile şi-aşa frumoase. Medicina înseamnă şi pericole, şi sacrificii. Asta dacă, într-adevăr, eşti medic, şi nu doar o persoană care aleargă după un statut special şi după bani, mulţi bani. Oare chiar cei care, s-o spun direct şi bădărăneşte, se dau acum loviţi, nu se gîndesc la colegii lor care trebuie să muncească de le sar capacele şi pînă le curge sînge din nas pentru a suplini absenţele?