În engleză este o vorbă, „no news, good news”, pe care am preluat-o şi noi iar conceptul se aplică în jurnalism cu prisosinţă, că de aia are atîta succes jurnalul de la ora 5. Adevărul este că subiectele negative interesează mai mult şi se vînd mult mai bine. Şi totuşi în România există cîte o stare de fapt, care, deşi are o componentă profund negativă, nu mai surprinde pe nimeni, nu mai interesează şi ca urmare, nici nu se mai vinde prin faptul că se perpetuează de prea multă vreme, intră în cotidian şi trece neobservată. Aşa se naşte ştirea inversă, ştirea inadmisibilă şi revoltătoare, la auzul căreia românul zîmbeşte. O analiză publicată pe Mediafax, făcută pe baza datelor de pe site-ul Camerei Deputaţilor şi al Senatului, arată că în prima sesiune parlamntară a acestui an, adică din februarie pînă-n iunie inclusiv, aceasta însemnînd 5 luni de zile, senatorii şi deputaţii au lucrat în plen un total de 316 ore – echivalentul a 39 de zile la un program normal de 8 ore, şi au lăsat restante peste 700 de proiecte şi iniţiative legislative. 39 de zile, pentru dezbaterea şi votarea proiectelor legislative. Sigur că, de fapt, o bună parte a acestui timp a fost folosit pentru declaraţii politice şi adresarea de întrebări şi interpelări membrilor Guvernului. Alte 17 ore au fost lucrate de senatori şi deputaţi în 11 şedinţe de plen reunit. Analiza mai arată că deputaţii sunt mai „buni”. Au avut cele mai multe şedinţe de plen suspendate fie din lipsă de cvorum, fie din cauză că la lucrări nu au participat reprezentanţii Guvernului pentru răspunsurile la întrebările şi interpelările aleşilor. Iar recordurile nu se opresc aici. Au fost 5 şedinţe de plen ale Camerei Deputaţilor care au fost suspendate după mai puţin de 10 minute, cea mai scurtă dintre aceasta fiind de doar un minut şi 44 de secunde. Recordul absolut al Parlamentului s-a înregistrat însă în sesiunea anterioară, când vicepreşedintele de atunci al Camerei Deputaţilor, Viorel Hrebenciuc, a suspendat lucrările după doar… 23 de secunde. Plini de bune intenţii, deputaţii au vrut în această sesiune să introducă şi un plen special, dedicat premierului şi membrilor Guvernului. O dată pe săptămînă, miniştrii sau premierul ar fi trebuit să se prezinte în faţa Parlamentului, pentru a dezbate probleme actuale din domeniile pe care le gestionează. Deşi această măsură a fost anunţată încă din luna ianuarie, în cele cinci luni de activitate, Victor Ponta a venit o singură dată în faţa deputaţilor. Dar, vorba bancului, plus adevărul gol-goluţ: premierul a fost şi bolnav. Ca urmare, senatorii şi deputaţii au lăsat multe restanţe peste vară, peste 700 de legi aşteaptă soluţii din partea comisiilor de specialitate din Camera Deputaţilor şi din Senat pentru a ajunge la votul final. Aceasta, în timp ce alte 730 de iniţiative şi proiecte au fost votate în Camera Deputaţilor şi în Senat, fiind fie adoptate, fie respinse. Dintre acestea amintim creşterea lefurilor demnitarilor. Dintre comisii, la Camera Deputaţilor cea mai puţină activă a fost Comisia pentru egalitate de şanse, cu doar 7 proiecte dezbătute, iar la Senat, Comisia pentru românii de pretetudineni cu doar 4 proiecte. Am înţeles: egalitate de şanse, noi alegătorii n-avem nicio şansă, mai ales că tot noi sîntem românii de pretutindeni, de oriunde am fi, dincolo de Palatul Parlamentului.
