Conform informațiilor oficiale, în primele nouă luni ale acestui an, pe Aeroportul Internațional ”Ștefan cel Mare” din Suceava s-au înregistrat peste 650.000 de pasageri. Asta înseamnă că pînă la finele anului s-ar putea ajunge la vreo 800.000 de pasageri, ceea ce ar însemna un record pentru micul aeroport de la Suceava. Putem spune că Sucevei i-a rămas aeroportul mic. Aeroportul nu poate ține pasul cu numărul de pasageri care apelează la serviciile sale, care în marea lor majoritate, peste 90% dintre aceștia, călătoresc în și din străinătate. Pe lîngă faptul că simți că aeroportul te strînge ca o cămașă cu cel puțin un număr mai mică, mai ai parte și de o atmosferă tristă. Dimineața, ca dimineața. La ora 4.30 – 05.00, lumea este chioară de somn, cum se spune, și nu prea are chef nici de conversații și nici să asculte muzică. În plus, în sala de așteptare găsești un automat cu o apă și cu niște pungi cu biscuiți și cu ce-o mai fi pe-acolo.
În schimb, seara, undeva în jurul 23.00, atunci cînd aterizează cursa de București, este trist rău de tot. Intri într-o sală foarte mică și aștepți bagajul într-o liniște mormîntală. Stai și te uiți pe pereți unde sînt cîteva reclame la nu-știu-ce și la cei doi stîlpi îmbrăcați cu afișe prin intermediul cărora Consiliul Județean te invită să vizitezi Mănăstirea Voroneț. Ești întîmpinat de niște funcționari cu figuri plictisite grăbiți să plece acasă ori să mai intre puțin pe telefonul mobil. Nu există nici un aparat de la care să îți cumperi o apă sau niște ”E”-uri la pungă, ca să mai treacă timpul. Stai și aștepți să înceapă huruitul benzii transportoare pe care vin bagajele. La cîți bani a băgat Consiliul Județean Suceava, chiar nu a putut să pună și două boxe din care să se audă o muzică în surdină? Și chiar nu sînt bani pentru înlocuirea becurilor arse? Măcar lumină să fie.
Dacă în aceeași zi ai fost și pe un aeroport din străinătate, nu doar pe cel din București, ai o stare accentuată de disconfort, pentru că pe aeroportul de la Suceava miroase a sărăcie. Nu tu un zîmbet, nu tu un ghiveci cu flori, nu tu lumină, nu tu un automat, nu tu nimic. Sărăcie, pur și simplu. Poarta de intrare în Bucovina, care se laudă cu atîtea bogății, este impregnată cu parfum de sărăcie.
