La o primă vedere, curtea Secţiei de Poliţie de pe strada Oituz din municipiul Suceava pare un cimitir de maşini. Cei care merg să-şi facă sau să-şi schimbe buletinul observă cîtvea maşini mai mult sau mai puţin boţite. Maşinile distruse aflate în curtea Secţiei de Poliţie sînt expertizate din punct de vedere tehnic pentru a se trage cîteva concluzii referitoare la cauzele producerii accidentelor în care au fost implicate, iar apoi zac acolo pînă vin după ele proprietarii sau rudele acestora. Dacă de hîrburi nu se mai interesează nimeni, atunci acestea ajung la dezmembrări. Într-un articol referitor la acest subiect publicat de „Monitorul de Suceava”, Florin Paiu scrie: „Deşi poliţiştii se feresc să precizeze oficial acest lucru, prezenţa maşinilor în parcarea prin care trec zilnic sute de oameni este considerată bine venită şi sub aspect psihologic, imaginea oferită de acestea putînd face un şofer să mediteze mai mult la ce se poate întîmpla din cauza lipsei de prudenţă pe şosele”. Este limpede că imaginea unei maşini făcută ţăndări are un impact psihologic asupra celor care o văd şi, de aceea, ar fi de preferat ca numărul acestora să fie cît mai mare. Mă gîndesc că ar fi bine ca Poliţia Suceava să scoată hîrburile din curtea secţiei de pe Oituz şi să le împrăştie prin oraş. Totodată, una e să vezi o maşină distrusă din mers, din mersul pe jos, şi alta este să o vezi din mersul maşinii. Astfel, mesajul este mult mai puternic şi persistă mai mult timp în mintea cetăţeanului-şofer. În municipiul Suceava sînt multe locuri în care maşinile distruse în accidente şi-ar găsi locul. Cum oraşul este cam distrus, hîrburile s-ar integra foarte bine în peisaj. Problema e că din această cauză există pericoul ca hîrburile să nu mai sară în ochii şoferilor aşa cum sar zevzecii pe trecerile de pietoni, fără să se asigure în prealabil.







