Profesorul universitar doctor de limba franceză Elena-Brândușa Steiciuc, care, printre altele, scrie cronică de carte în săptămînalul Jupânu`, a dat întîmplător peste tableta intitulată ”Corpul profesoral și cei mai buni elevi suceveni merită mai mult”. În comentariul difuzat de Radio Top se readucea în atenția dumneavoastră cazul noului sediu al Casei Corpului Didactic, un proiect demarat în 2008 și cu o construcție începută în 2012 care a fost abandonată undeva pe cîmpurile din comuna Șcheia. Pornind de la faptul că această instituție, Casa Corpului Didactic, stă înghesuită într-o ”casă bătrînă cu dinții de lînă” de pe Aleea Nucului din municipiul Suceava, profesoara a trimis următoarele rînduri: ”Acea <casă bătrînă cu dinții de lînă> a fost construită la începutul secolului XX, pe la 1905-1906, sub supravegherea lui Simion Florea Marian, cu scopul de a găzdui în oraș elevii români de la țară (veneau pentru elitistul <Kaiserlich-Koniglich Obergymnazium>, azi <Ștefan cel Mare>). Folcloristul a răcit supraveghind lucrările, a făcut o pneumonie, pe atunci medicamentele erau puține și – în ciuda îngrijirilor – a murit la începutul lui martie 1907. Casa aia stă, după cum spuneau bătrînii pe care i-am cunoscut în anii 85-90 la muzeu (avocatul Mihai Burlacu, fost deținut politic + dl. Moscaliuc, autorul unui volum despre Suceava veche, autodidact), pe spațiul unui fost cimitir armenesc. Era pe atunci entuziasmul intelectualilor români din Suceava imperială de a atrage spre studiu copii isteți de la țară, pentru ceea ce se definea cu sintagma pașoptistă: PROPĂȘIREA NAȚIEI”. Înțeleg că pentru noul sediu nu există preocupare. De ce trebuie o casă nouă pentru corpul didactic? Lasă să stea construcția abanondată în cîmp, iar corpul profesoral să se descurce cum poate. Dar nici pentru ”casa bătrînă cu dinții de lînă” din centrul Sucevei nu se poate face nimic? Scuzați, am uitat că se fac lucruri mult mai importante – se fac autostrăzi și se sparg munții județului Suceava pentru a face loc șoselelor de centură. Și ca să merg cu ironia din topor pînă la capăt întreb: La urma urmei, cine a fost și Simion Florea Marian ăsta? Un diriginte de șantier oarecare care a răcit și a murit din această cauză, nu? Atunci, ce atîta agitație?
