George Petrescu, președintele Clubului 41 nr. 6 Suceava, a povestit un episod cu un puternic impact emoțional pe care l-a trăit în urmă cu cîțiva ani, atunci cînd a deschis scrisoare către Moș Crăciun a unui copil dintr-un centru de plasament. Conform, domnului Petrescu, băiatul a scris: <Dragă Moș Crăciun, eu sînt Ionică și am 11 ani. Sînt un copil amărît, dar sînt copii și mai amărîți decît mine. Eu te rog ca mie să nu-mi aduci nu știu ce cadou. Ai grijă de copiii care-s mai amărîți decît mine>. De piatră să fii și tot te mișcă o asemenea atitudine. Aceste rînduri ar trebui să ajungă sub ochii copiilor din școlile sucevene. În special sub cei ai copiilor care bat din picior și strigă dacă părinții nu le cumpără cel mai nou telefon mobil, cea mai cool geacă și cel mai tare joc pe calculator. Sub ochii copiilor alintați care-i umilesc pe colegii lor care vin la școală cu ghete mai vechi și cu telefoane zgîriate, și care nu au tot timpul bani pentru a-și cumpăra pizza și sucuri. Texte asemănătoare cu cele scrise de Ionică ar trebui să citească profesoarele și învățătoarele la clasele considerate a fi de fițe. Din păcate, în județul nostru sînt foarte mulți copii care nu merg la școală pentru că n-au de nici unele. Acum este sezonul cadourilor și situația lor materială se îmbunătățește, însă numai pentru o vreme. Ceea ce fac de Crăciun și de Paști organizațiile neguvernamentale și oamenii cu suflet mare și cu dare de mînă ar trebui să facă tot anul statul, statul însemnînd primăriile, consiliile județene și Guvernul. E bun programul ”Cornul și laptele”, însă acesta ar trebui completat cu ”Ghetele și ciorapii”, cu ”Geaca și cămașa” și cu ”Telefonul și ghiozdanul”. Decît să dai la toți copiii lapte și cornuri, inclusiv la cei cu bani de-acasă, mai bine le cumperi copiilor amărîți încălțări și caiete.
Pentru copiii amărîți trebuie făcut mai mult
