Internetul este o minune a lumii, o invenţie senzaţională, un spaţiu al tuturor, în care libertatea de expresie se simte confortabil, bine, merci. Online-ul ca instrument a schimbat pur şi simplu comunicarea, regulile şi efectele ei. Dar, ca orice alt instrument, poate avea şi rolul de armă, fapt pentru care e foarte important cine o foloseşte. Excesele nu lipsesc, dimpotrivă. Aşa se face că, mai nou, românii au devenit obsedaţi de petiţii. Intrăm la liber pe o platformă de petiţii, facem o solicitare, expunem nişte argumente mai mult sau mai puţin logice şi găsim, categoric, adepţi care să ne susţină. Pentru că, nu-i aşa, ce ne costă să facem click iar activismul e la modă, se cheamă că luăm atitudine, că ne pasă şi sîntem implicaţi social. E cool! Dacă în urmă cu cîţiva ani motivul unei petiţii era salvarea unei specii de rinocer aflat pe cale de dispariţie, astăzi se fac petiţii pentru orice: pentru căsătoriile sau nu între persoane de acelaşi sex, pentru copiii unei familii de norvegieni şi iată pentru o banală diagramă, subiect la proba de matematică de la evaluarea naţională. Peste 40 de mii de oameni au semnat petiţia privind diagrama, sigur, fără succes, dar microbul prinde. Nici bine n-a trecut evaluarea naţională că a lovit bacalaureatul. A apărut o nouă petiţie, sper pamflet, care solicita ca „Moromeţii” să fie considerat roman interbelic, doar ca să fie punctaţi şi unii bezmetici, absolvenţi de clasa a XII-a, care ar fi confundat lucrurile: în locul romanului interbelic au făcut referire la acţiunea petrecută între cele două războaie a romanului lui Marin Preda, scris însă mai tîrziu. Mii de oameni au semnat şi această petiţie, discutabilă fiind şi situaţia în care au făcut-o în glumă. Căci una este să iei atitudine cetăţenească şi alta este să pierzi vremea. La noi toată lumea ştie de toate şi oricine are curajul sau, de fapt, tupeul să conteste pe oricine. Pe internet, cu atît mai uşor. Excesele şi derapajele nu folosesc nici democraţiei, nici ideii de libertate de expresie sau nevoii de implicare socială. Şi activismul se face cu bun simţ dacă chiar avem bune intenţii.
