Selecţionata administraţiei publice sucevene se ghidează după principiul „prieteni, prieteni, dar fotbalul e pe goluri”. De aceea, a învins cu 4-1 selecţionata administraţiilor din Schwaben, Mayenne şi Cernăuţi, într-un meci al prieteniei disputat pe stadionul „Areni”. Căpitanul echipei noastre a fost democrat-liberalul Niculai Barbă, consilierul personal al preşedintelui PDL al Consiliului Judeţean Suceava Gheorghe Flutur. Domnul Barbă s-a remarcat prin faptul că era singurul om de pe teren care avea ghete portocalii, culoarea partidului pe care-l slujeşte. Şi pentru că partidul de guvernămînt se pricepe la toate, inclusiv la fotbal, domnul Barbă s-a pus căpitanul echipei. Chiar dacă în teren era şi fostul talentat fotbalist al Sucevei Ovidiu Murariu, care în ciuda gabaritului impresionant la care a ajuns, se descurcă foarte bine cu mingea. Însă, aşa cum spuneam, a fost vorba despre selecţionata administraţiei publice sucevene, iar aceasta nu putea fi condusă de cineva care nu se află la vîrful administraţiei. Însă, în aceste condiţii, mai îndreptăţit să poarte banderola de căpitan ar fi fost prefectul Sucevei, Sorin Arcadie Popescu. Dar, ca să fiu corect, domnul Popescu nu se pricepe atît de bine la fotbal ca domnul Barbă şi nici nu are rezistenţa fizică a acestuia. Prefectul a ieşit la pauză, în timp ce consilierul personal al domnului Flutur a rămas în teren pînă la sfîrşitul meciului. Ca reprezentant al partidului care dictează tot în ţara asta, domnul Barbă le-a dat ordine colegilor săi de echipă pe tot parcursul întîlnirii. Niculai Barbă, care a ţinut neapărat să îmbrace tricoul cu numărul 10, a strigat mereu la ceilalţi jucători suceveni, cerîndu-le mingea. Sau certîndu-i pentru că au greşit pasa. Din cauza gălăgiei pe care o făcea domnul Barbă, multe mingi au ajuns la acesta. Pe cîteva le-a controlat bine. Însă, a şi irosit cîteva ocazii de a marca. La un moment dat, aflat la doi metri în faţa porţii, Niculai Barbă a primit mingea şi a încercat un călcîi, însă nu i-a ieşit. Dacă nu ar fi avut atîtea talente pe el, domnul Barbă ar fi apelat la o execuţie simplă sau ar fi dat o pasă la colegul aflat la cîţiva metri de el şi ar fi fost gol. Imediat ce gălăgiosul şi egoistul Barbă a ratat, un bărbat cu părul alb care stătea în faţa mea a strigat: „Catastrofelor!”. Acum nu ştiu dacă s-a referit doar la fotbalistul Barbă sau şi la cei din echipa politică din care face parte domnul Barbă.
