În cadrul reuniunii UNESCO din capitala Braziliei s-a hotărît ca Biserica Învierii de la Mănăstirea Suceviţa să fie inclusă în Patrimoniul Mondial. Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, a salutat această decizie, mai ales că şi domnia sa a avut o contribuţie. Consiliul Judeţean a acordat 500 de milioane de lei vechi pentru planul de urbanism general al comunei Suceviţa. Altfel, lăcaşul de cult n-ar fi intrat în patrimoniul UNESCO. Domnul Flutur a declarat: „Sînt bucuros că cei 50.000 de lei s-au dovedit a fi foarte bine investiţi la Suceviţa”. Dacă ar fi să calculăm la banii de astăzi valoarea lucrărilor făcute la Suceviţa cu sute de ani în urmă cred că ne-ar ieşi o sumă de 1.000 de ori mai mare decît suma alocată de Consiliul Judeţean. Pe de altă parte, dacă un astfel de lăcaş de cult ar fi construit astăzi, valoarea acestuia ar fi de 1.100 de ori mai mare decît suma alocată de administraţia judeţeană pentru că, nu-i aşa?, lucrările de-acum sînt purtătoare de comision. Spunea cineva la începutul anilor ’90 că noul sistem politic nu va fi în stare să văruiască atîtea blocuri cîte a făcut regimul Ceauşescu. Pînă la un punct aşa a fost, însă de un timp blocurile au început să fie văruite. Evident că valoarea lucrărilor de văruire este mult inferioară valorii lucrărilor de construire a unui bloc. Digurile şi podurile făcute în epoca Nicolae Ceauşescu au început să fie furate sau rupte de ape. Pentru un var s-ar fi găsit nişte bani, însă pentru reconstrucţia acestora nu prea sînt. Au fost făcut şi drumuri, însă acestea au fost găurite de vremuri. Pentru reîmprospătarea marcajelor s-au găsit vreo doi lei, însă de unde fonduri pentru repararea lor? Cît despre construirea de noi căi rutiere nu poate fi vorba. Am avut şi cale ferată. Bine că Biserica Învierii de la Mănăstirea Suceviţa nu a fost lovită de trăsnet sau de vreun buldozerist beat fiindcă n-ar mai fi fost interesantă pentru UNESCO. Bine că s-au găsit 50.000 de lei pentru ca lăcaşul de cult să intre în Patrimoniul Mondial. Păcat că nu se găsesc bani şi soluţii pentru a intra şi noi în rînd cu lumea. Aşa, în general vorbind.
Prea puţin pentru o cheltuială atît de mare
