De cîţiva ani de zile, e la modă să tragi conducte de apă rece şi canalizare la ţară. În campaniile electorale, candidaţii pentru posturile de primar promit cît mai multe reţele. Nici candidaţii la Parlamentul României nu se lasă mai prejos, aceştia luîndu-şi angajamentul la rîndul lor că fiecare casă din comunele din colegiile lor va fi legată la conducte de apă şi canalizare. Problema este că nimeni nu este interesat să afle, în prealabil, dacă oamenii vor să beneficieze de acest serviciu. Din această cauză, nu puţine sînt localităţile sucevene în care banii Uniunii Europene şi cei ai Statului Român au fost cheltuiţi aiurea, cei mai mulţi dintre săteni nefiind de acord să plătească pentru apă şi canalizare. La oraşe, alta e problema. Ţevile sînt roase de rugină, iar din această cauză pierderile sînt mari. Başca faptul că în repetate rînduri oamenii rămîn fără apă potabilă. O astfel de situaţie există în oraşul-comună Frasin. Primarul Marinel Balan are o explicaţie pentru desele avarii: reţelele sînt din 1978. Mai senin ca cerul Frasinului într-o zi frumoasă de toamnă, domnul Balan a declarat: „Conducta cedează aproape în fiecare zi. Dacă azi nu avem o avarie, mîine avem două”. Primarul are şi o soluţie, dar una care nu va putea rezolva situaţia prea curînd. Marinel Balan a spus că există un proiect prin care ar urma să fie înlocuite ţevile. Un proiect care nu se ştie dacă este aprobat şi care va avea de parcurs lungul drum al birocraţiei româneşti pînă va ajunge pe mîna meseriaşilor care-l vor termina nu se ştie cînd. Într-o localitate ca Frasin nu sînt prea multe lucruri de făcut. Pe de alt parte, domnul Balan nu se află la primarul mandat de primar. Cu ce s-o fi ocupat acesta de n-a avut vreme să repare reţelele de apă şi canalizare? Cu trasul sforilor pentru a-şi păstra funcţia. Şi a mai făcut ceva: la un Paşti, a montat o urîţenie de miel din ghips în centrul oraşului-comună.
Alina Mihăescu
