Evident, părerile în ceea ce privește mișcarea de protest a angajaților din educație sînt multe și împărțite. Unii le dau dreptate profesorilor, alții nu, iar pe alții nu-i interesează subiectul. Totuși, să lăsăm cifrele să vorbească, pentru că cifrele nu mint decît atunci cînd sînt falsificate. Or, în cazul unor cifre prezentate de profesorul universitar doctor Mihai Dimian, prorector al Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava, nu poate fi vorba despre așa ceva. Într-o postare pe pagina sa de socializare, domnul Dimian reamintește că în România există o lege care spune că sistemului de învățămînt trebuie să i se aloce 6% din Produsul Intern Brut. Profesorul universitar doctor arată că, în conformitate cu datele Băncii Mondiale, ”ponderea cheltuielilor guvernamentale din Produsul Intern Brut pentru educaţie la nivelul Uniunii Europene este 5,1%, la nivel global este 4,3%, iar în România numai 3,7%. Faptul că sîntem fie pe ultimul, fie pe penultimul loc din UE în ce priveşte această pondere din PIB alocată educaţiei poate fi ceva cu care ne-am obişnuit şi din alte statistici, dar să vedem că ţări pe care noi le considerăm din lumea a treia, precum Rwanda, Niger, Zimbabwe au mai mult decît noi, iar unele trec chiar de 5% ( de exemplu, Burundi (5%), Senegal (5,5%), Mozambic (6%), Maroc (6,8%), Tunisia (7%)), este dezarmant”. Am să adaug că în cadrul unei emisiuni la postul nostru de radio, profesorul universitar doctor Sanda-Maria Ardeleanu, care se află la conducerea Bibliotecii Universității, a spus că în Coasta de Fildeș, țară pe care a vizitat-o recent, un asistent universitar debutant primește 1.000 de euro, iar profesorul universitar are 3.000 de euro. Doamna Ardeleanu a spus că 1.000 de euro reprezintă un salariu foarte bun pentru țara africană și a insistat că acesta este raportul corect dintre salariul unui debutant în învățămînt și cel al unui angajat cu experiență și cu toate gradele profesionale dobîndite, de unu la trei. Revenind la domnul Dimian, acesta a lăsat cifrele să vorbească, iar cifrele au vorbit și au arătat cît de mincinoși sînt guvernanții atunci cînd spun că Educația reprezintă o prioritate și cum plasează aceștia România în spatele unor state africane, pe care multă lume le privește de sus. Cifrele cărora domnul Dimian le-a oferit ocazia să vorbească au venit și cu soluția pentru mulțumirea angajaților din educație și pentru creșterea calității actului educațional: 6% din PIB.