A început campania electorală şi a început să plouă cu promisiuni. Cînd e cod galben, cînd e cod roşu, cînd e cod portocaliu de ploaie. Depinde de partidul care dă drumul la robinet. Un robinet din care curg promisiuni, care, după alegeri, ar urma să fie înlocuite de lapte şi miere. Promisiunile candidaţilor pentru diferite funcţii sînt asemănătoare. Am să dau cîteva exemple: „medicamente în magazine” şi „subvenţionarea parţială a intervenţiilor medicale care pot salva vieţi”. Din promisiunile electorale nu lipsesc parcurile industriale care, evident, vor duce la înfiinţarea de locuri de muncă. Se mai promit „contracte de muncă pe termen lung” şi „salarii corecte”. Pentru pensionari sînt promise reduceri de preţ pentru investigaţiile medicale anuale şi acordarea de produse alimentare de bază. Lista promisiunilor electorale este lungă. Chiar foarte lungă. Însă, pe 10 iunie 2012 vor fi alegeri locale, şi nu generale. Pe 10 iunie, noi, sucevenii, sîntem chemaţi la urne pentru a alege preşedintele Consiliului Judeţean, consilierii judeţeni, primarii şi consilierii locali. După cum se ştie puterile pe care le au preşedintele, primarii şi consilierii sînt limitate. Cum limitate sînt şi bugetele de care dispun administraţiile publice locale. De aceea, unele dintre promisiunile candidaţilor pentru alegerile locale nu pot fi îndeplinite sub nici o formă. Sînt de acord că o campanie electorală fără promisiuni umflate seamănă cu o nuntă la ţară de la care nici unul dintre invitaţii recalcitranţi nu pleacă acasă cu ochii umflaţi de la atîţia pumni. Ochii umflaţi de la plîns îi are iubita sau nevasta nuntaşului care, vorba aia, „sare la muzică”. Însă, şi umflăturile astea ar trebui să aibă o limită. La finalul acestui comentariu o să-mi permit să dau un citat dintr-un articol scris de poetul şi publicistul Florin Iaru: „Dacă n-am avea cap numai să nu ne plouă în gît, poate ar trebui să ne încredem numai în acela care promite cel mai puţin”.tab joi 17 mai
