Săptămîna trecută, un sucevean afalt în moarte cerebrală, a salvat vieţile a trei oameni. O practică obişnuită în alte spitale, chiar din România doar că în oraşe mai mari, în centre universitare, donarea organelor este un gest pe cît de nobil pe atît de rar. La Suceava nu este prima dată cînd se întîmplă, ci a doua oară. Prima prelevare de organe care s-a făcut vreodată la Spitalul Judeţean Sfîntul Ioan ce Nou a avut loc anul trecut, pe 26 septembrie. Frecvenţa, aşadar, cu care se întîmplă astfel de lucruri la Suceava este o dată pe an. Nu că n-ar fi fost nevoie şi nici că n-ar mai fi fost potenţiali donatori. Din păcate, accidente se întîmplă prea adesea, iar oamenii îşi pierd viaţa fără a fi bolnavi. E nevoie însă de acordul familiei pentru ca un pacient aflat în moarte cerebrală să se transforme în donator. Iar familiile nu ştiu ori nu pot ori nu înţeleg cum ar putea să transforme o tragedie într-o minune. Pentru că o minune li se întîmplă, de fapt, pacienţilor care se află pe o listă de aşteptare cine ştie de cînd, atunci cînd sînt anunţaţi că există undeva un ficat, un rinichi sau chiar o inimă compatibilă, care îi va salva viaţa. Bărbatul din Suceava, de 34 de ani, suferise un accident rutier şi se afla în moarte cerebrală. Medici specialişti de la Iaşi au venit pentru a-i preleva ficatul şi rinichii, ceea ce echivalează cu salvarea a trei oameni. Imposibil de blamat neputinţa unora dintre aparţinători de a renunţa şi de a accepta, în final, deconectarea de la aparate şi donarea de organe. E o decizie personală şi aşa trebuie să rămînă. Legislaţia însă ar putea fi modificată, iar procesul uşurat. Existenţa unui card de donator a făcut, în mai multe rînduri, subiectul discuţiei în spaţiul public. Niciodată suficient de serios încît să existe un proiect legislativ. Dar nu e de mirare că o astfel de chestiune se tot amînă, atîta vreme cît ţine de domeniul sănătăţii. Şi totuşi, exact pentru că donarea de organe este o opţiune extrem de personală, decizia ar trebui să aparţină chiar donatorului. Să fie precum testamentul, doar că documentul respectiv să se poată deschide de către organele competente înainte de deces. E un subiect delicat care necesită dezbatere şi respectarea unor noţiuni de morală. Trăim vremuri în care medicina poate, păcat ar fi s-o ţinem pe loc din motive de pudoare sau impotenţă emoţională.
