Pe Wikipedia am găsit asta: „Înființată în anii ’50, echipa de hochei a Rădăuților a funcționat în cea mai mare parte a timpului cu jucătorii de la echipa de fotbal a orașului, Metalul Rădăuți. Echipa de hochei, dezvoltată inițial ca soluție pentru sezonul rece, a depășit-o curînd pe cea de fotbal, cea dintîi evoluînd o perioadă și în prima ligă. Inițial, patinoarul echipei era amplasat vizavi de Biserica Romano-Catolică din localitate, apoi acesta a fost mutat în baza sportivă de la Grădina de Tir. Antrenor al echipei: Ștefan Tomovici. Hocheiști: Constantin Curelar, Sorin Ciubotaru, Octavian Corduban, Adrian Olenici, Doru Moroşan, Gheorghe Huţan, Constatin Nistor, Dumitru Axinte, Bandas, Medei, Hîncu, Sfichi, Firici, Ioşca, Urbanofchi, Galus, Doboş”. De curînd, la propunerea primarului Rădăuţilor, Nistor Tătar, Consiliul Local a aprobat acordarea titlului de cetăţean de onoare pentru opt foşti hocheişti, pentru unii dintre aceştia post-mortem. Primarul Tătar a spus: „Pentru efortul depus în activitatea sportivă, pentru fair-play-ul de care au dat dovadă, atît în sport cît și ca reprezentanți de seamă ai comunității rădăuțene în care s-au format și pe care apoi au avut onoarea să o reprezinte vreme de 15 ani în echipa națională de hochei a României, consider că este oportun să le conferim titlul de « Cetățean de Onoare » al municipiului Rădăuți”. Este lăudabilă decizia municipalităţii rădăuţene. Pe de altă parte, este uşor să scrii un proiect de hotărîre, să ridici mîna pentru a vota pentru şi să tipăreşti nişte diplome. Însă, este mult mai greu să reeditezi succesele de altădată. Este greu să faci o echipă şi să o ţii, poate la fel de greu cum e să construieşti un patinoar, eventual unul acoperit. Rădăuţiul nu are nici patinoar, nici echipă de hochei, în schimb are amintiri plăcute şi diplome.
Rădăuţiul, doar amintiri plăcute şi diplome
