
Hai că avem şi buget. Mă rog, proiect al Legii bugetului de stat pe 2017, publicat de Ministerul Finanţelor. Nu ştim ce s-ar putea modifica pînă la adoptare. Ştim însă că documentul conţine nişte paradoxuri. Una dintre inadvertenţe este bugetul alocat penitenciarelor care este mai mic cu 1,39% faţă de anul trecut. În acest caz, explicaţia ar putea avea două variante. Prima ar fi că proaspeţii guvernanţi s-au bazat atunci cînd au repartizat banii pe adoptarea graţierii colective. Dacă această previziune ar deveni realitate, numărul deţinuţilor ar scădea şi odată cu el, nevoile celor care rămîn după gratii. Ca urmare, ar fi destul şi un buget redus. În ciuda faptului că închisorile româneşti necesită investiţii uriaşe. Şi aici apare ce-a de-a doua variantă de explicaţie. În ciuda faptului că România este criticată, pe bună dreptate, pentru condiţiile din penitenciare iar îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a deţinuţilor este absolut necesară, pe Guvernul Grindeanu nu-l interesează aspectul. Logica elementară spune că atunci cînd ai o problemă de infrastructură trebuie să rezolvi problema de infrastructură, nu o alta, adiacentă. Dacă penitenciarele sînt supra-aglomerate, nu înseamnă că infractorii trebuie eliberaţi, ci că e nevoie de mai multe închisori. Ori dacă actualul Guvern ar fi înţeles asta, ar fi alocat penitenciarelor un buget mai mare şi nicidecum mai mic. Sau măcar să vedem undeva la investiţii, bani special alocaţi construirii de noi închisori. În plus, surse din Administraţia Naţională a Penitenciarelor spun că doar aproximativ 3.500 de condamnaţi s-ar încadra în condiţiile de graţiere,aşa cum propune contestata Ordonanţă de Urgenţă, în timp ce deficitul de locuri în penitenciare depăşeşte 8.500 de locuri. Deci oricum o dai, lucrurile nu se leagă, socoteala nu iese. Aşa că bugetul ar trebui să prevadă şi niţică bună-voinţă şi coerenţă în actul de guvernare al noului Guvern absolut legitim.






