Prin anii 70-80, unul dintre fotbaliștii-vedetă ai echipei de liga a II-a CSM Suceava se numea Suciu. Am aflat recent că fotbalistului Suciu îi plăcea foarte mult Eminescu. Pasiunea pentru fotbal s-a transmis fiului său, dar nu pentru multă vreme, băiatul alegînd să rămînă doar cu Eminescu și cu literatura, în general. A spus asta băiatul într-un interviu acordat scriitorului Vasile Ernu pentru cotidianul ”Libertatea”. Are cuvîntul fiul fostului mare fotbalist al Sucevei Suciu: ”La drept vorbind, nu aveam nici 15 ani cînd am încetat să mai merg la antrenamentele echipei CSM Suceava. Deci, n-aș putea spune că am lăsat fotbalul pentru filozofie, cum se presupune că a făcut Derrida. Cînd eram copil am văzut la cinematograful din oraș filmul despre accidentarea lui Julio Iglesias, care juca la Real Madrid, și reorientarea lui către muzică. Eu ascult și azi Julio Iglesias, însă nu cred să mă fi influențat în deciziile mele. În realitate, în spate a stat divorțul părinților. Tatăl meu a fost fotbalist la CSM Suceava, iar eu aș fi putut să-i calc pe urme, însă după acest divorț n-am mai vrut să ajung fotbalist și, lucru curios, am început să citesc frenetic. Un aspect interesant e că am început cu Eminescu, idolul tatălui meu. Adeseori se întîmplă că fiul ia de la tată nu pasiunea lui realizată, ci pe cea virtuală, cea pe care, din diverse motive, dar mai ales din cauza presiunii vieții, tatăl n-a reușit s-o satisfacă. Eu am luat de la tatăl meu pasiunea pentru Eminescu și, în general, pentru literatură”.
Fiul fotbalistului iubitor de Eminescu a scris „Contribuții la apocalipsă”, „Drumul către viața privată”, „Fericirea în vid”, ”În gaură”, „Discursul autonom”, „Cel care așteaptă”, „O nouă pantă”, „Fragmente” și „Simulacru și război”. Autorii preferați ai scriitorului sînt Eminescu, Mateiu Caragiale, Cioran, Tristan Tzara, Camil Petrescu, Pascal, Baudelaire, Nietzsche, Walter Benjamin și Houellebecq.
Fiul care putea să ajungă și el un bun fotbalist, însă a lăsat mingea pentru litere, trăiește în București, dar stă și pe la Suceava, orașul copilăriei sale. De fapt, nu stă, ci lucrează. Lucrează la Universitatea ”Ștefan cel Mare”, iar studenții săi ar trebui să fie onorați că au un profesor care nu doar că citește multă literatură, ci și produce literatură. Arthur Suciu nu s-a putut despărți de Suceava așa cum s-a despărțit de fotbal, pe care sigur îl mai urmărește din cînd în cînd printre două lecturi, două cursuri și cîteva rînduri așternute pe hîrtie pe acordurile lui Julio Iglesias, Nick Cave sau Leonard Cohen.
