Într-un oraş în care urbanismul e vraişte, Disciplina în Constructii e Dumnezeu. E un oximoron, categoric, dar e real. Acoperişul verde al Pieţei Mari este o problemă pe cît de banală, pe atît de serioasă. Nenumărate sesizări care reclamă nefireasca şi derutanta culoare verde a acoperişului semitransparent al pieţei agroalimentare au ajuns demult la urechile primarului. Iniţial ne-a liniştit, spunîndu-ne că sîntem norocoşi: s-a discutat cu furnizorul materialului care a garantat, nu că produsul din plastic va ţine mult şi bine, ci că-şi va pierde curînd intensitatea culorii de la soare. Ceea ce se potriveşte de minune cu interesul nostru. Căci ceea ce suceveanul îşi doreşte este să meargă să facă piaţa şi să cumpere exact ce crede că vede. La Piaţa Mare însă, de cînd avem acoperiş modern totul e o loterie. Fie că alegi roşii, ardei sau trandafiri, socoteala de la tarabă nu se potriveşte cu cea din afară, ori aspectul este cel mai important principiu în alegerea unor legume. În cunoştinţă de cauză, cum spuneam, primarul Ion Lungu are în vedere remedierea problemei de câteva luni. Scuza principală este că aşa a impus Disciplina în Construcţii, de parcă acolo nu lucrează tot oameni. Dimpotrivă, specialiştii de la Disciplina în Construcţii ar trebui să prevadă toate aceste detalii şi să remedieze astfel de prevederi ale planului urbanistic al Primăriei. Oricît de oficial ar fi acest document nu este parte din plăcuţele cu poruncile lui Moise. Cu alte cuvinte e perfectibil, se poate schimba. Angajaţii de la Disciplina în Construcţii sînt acolo nu doar ca să vegheze la respectarea legislaţiei, ceea ce e foarte bine dacă o fac, dar şi să găsească soluţii tehnice cînd e nevoie. Când legea, dreaptă, strîmbă, e folosită să ţină de dos incompetenţei, n-are cum să fie simplu. Cînd însă lucrăm pentru oameni, totul devine limpede. Numai să fie bune intenţii.
