Una dintre cele mai pestrițe zone din municipiul Suceava este zona comercială Burdujeni, acolo unde se amestecă Occidentul cu Orientul. În zona respectivă sînt ”aruncate” de-a valma magazine luxoase răsfirate în cele două mari centre comerciale și niște chioșcuri parcă aduse după lăsarea întunericului dintr-un bazar din Kyrgyzstan. O zonă pestriță nu are cum să atragă decît lume pestriță, care vine cu mîinile în buzunare și pleacă cu plasele pline cu haine și alimente sau ducînd în spate cîte un covor făcut în ateliere din Turcia ori poate pe un vapor plecat de cîteva luni din China. Reclamele uriașe la bijuterii din aur se amestecă cu firmele modeste lipite pe chioșcurile aliniate de-a lungul unor garduri sau alei, care vînd de toate pentru toți.
Drumul care leagă cele două centre comerciale moderne și care înseamnă o porțiune din bulevardul principal al Sucevei este dominat, din păcate, de gri și de ruginiu. Niște hale cu pereți coșcoviți și cu geamurile sparte, și niște țevi rămase de pe vremea întreprinderilor socialiste stau pe cele două laturi ale drumului și asistă plictisite la spectacolul mașinilor și de bogați, și de săraci, care-și fac loc cu greu prin aglomerație, uneori claxonînd. Dacă ar fi fost impuse niște taxe și impozite mai mari pentru proprietarii respectivelor imobile, acestea ori ar fi fost renovate, ori ar fi fost dărîmate. Însă, cum o astfel de măsură nu a fost luată, clădirile obosite strică în continuare peisajul din municipiul Suceava. Măcar de le-ar folosi cineva pentru a produce filme despre sfîrșitul lumii. Pînă să vină investitorii să bage bani în zona industrială, să invităm producătorii de filme să se apuce treabă, mai ales că nu au nimic de investit în decoruri. Poate doar în niște geamuri și în niște vopsea, pentru că o fi arătînd urît sfîrșitul lumii, dar nici chiar așa.
