”Festivalul a trecut, altă ediție se pregătește, amintirile le leagă… La Festivalul Medieval din Suceava, noaptea, pietrele au prins să viseze. Zidurile Cetății au devenit pânză, iar lumina a desenat peste ele povești, umbre, culori și emoții. Sunetele au bătut în ritm de inimă, imaginile au prins viață, iar timpul parcă s-a oprit între trecut și prezent. Pentru câteva clipe, Cetatea nu a mai fost zid. A fost poveste. A fost lumină. A fost emoție. Mulțumim, Artgotica, pentru această întâlnire magică dintre istorie, artă și lumină”.
Acesta este unul dintre textele postate de Muzeul Național al Bucovinei, după cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului de Artă Medievală ”Ștefan cel Mare”. Un festival la care aproape 31.000 de oameni și-au cumpărat bilet pentru a intra în Cetatea de Scaun a Sucevei, iar alte cîteva mii au fost prezenți pe platoul Cetății, unde s-au intersectat cu domnițe și cu cavaleri, și la balustradă, de unde au urmărit luptele. Postările Muzeului de după Festival au fost ilustrate cu scurte clipuri video și cu fotografii de excepție. Întrebat cine sînt realizatorii acestora, directorul Muzeului, Emil Ursu, a spus că ”doi tineri din Oradea, specializați în a fotografia și filma evenimente de genul acesta”.
Văzută de sus, după lăsarea serii, Cetatea scăldată în lumină, cu domnițe și cavaleri în interior, și cu public în afara sa, arată extraordinar. Dacă arăți o asemenea fotografie cuiva care nu știe despre ce este vorba, îți poate spune că ar putea fi o cetate din Anglia, Spania sau Germania. Cu o astfel de imagine poți scoate capul în lume oricînd. Suceava are și cu ce să iasă în lume. Nu cu multe, dar are, datorită celor care au construit Cetatea, celor care au apărat-o, celor care au restaurat-o și încă o mai restaurează, celor care au imaginație, pe care o folosesc pentru a organiza un eveniment ca Festivalul Medieval, și, nu în ultimul rînd, celor care care știu cum să o filmeze și să o fotografieze.
