”După ninsorile abundente din ultimele zile, întregul județ este de poveste, în Bucovina venind un număr foarte mare de turiști”. Declarația îi aparține președintelui Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur. În primul rînd, dacă a nins nu a nins pentru că a dat comandă Consiliul Județean. În al doilea rînd, turiștii, dacă au venit, nu au venit pentru că administrația județeană ar fi construit o infrastructură rutieră adecvată, ar fi ridicat pensiuni ori ar fi zidit mănăstiri. Și nu administrația județeană este cea care face fripturile de porc și dansează ursul în fața turiștilor. E drept că programele turistice ale Consiliului Județean au un merit pentru creșterea numărului de turiști. Este județul Suceava de poveste? Este. Dar ce fel de poveste? Este de poveste pentru copiii care s-au bucurat să se bulgărească, să facă oameni de zăpadă și să se dea cu sania. Însă, județul Suceava este și o poveste interzisă celor mici, o poveste cu multe bip-uri, din cauza șoferilor care în cea de-a treia zi de Crăciun au făcut cîte 5 ore de la Moldovița, să spunem, și pînă la Suceava. Acolo avusese loc o paradă a cailor. Și de la Moldovița la Suceava nu sînt decît vreo 70 de kilometri. E drept că pe șosele a fost un număr foarte mare de mașini și că a nins abundent. Da, Suceava este de poveste. O poveste spusă de cei care s-au enervat în trafic și care le vor povesti prietenilor lor că nu vor mai călca prin județul nostru din cauza aglomerației. Cei mai înverșunați povestitori vor fi ”sudiștii” care au renunțat la aglomerația de pe Valea Prahovei. Păi, decît să bată drumul pînă la capătul țării pentru aglomerația din Bucovina, mai bine merg în aglomerația situată la numai cîțiva kilometri, cea din județul Prahova.
Suceava ”de poveste”. Dar ce fel de poveste?
