În cartierul Zamca, în imediata vecinătate a imobilului în care-şi are sediul postul nostru de radio, e foarte mult noroi. Nu, pe Zamca n-au apărut peste noapte nişte vulcani noroioşi. În schimb, în zonă, de vreo cîteva zile, au început să-şi facă de lucru nişte meseriaşi. Unii lucrează la ceva care seamănă cu un viitor bloc de locuinţe, iar alţii dau cu ascuţitul în încercarea de a înlocui nişte conducte. Nu ştiu dacă meseriaşii sînt în grafic, adică dacă sînt la zi cu lucrările, în schimb ştiu că pe Zamca este glodul de pe lume. Bine, nu meseriaşii sînt vinovaţi că plouă şi că, atunci cînd vine în contact cu apa, pămîntul scos dintr-o groapă se transformă în noroi, însă şi-n alte ţări din lumea asta se lucrează pe ploaie, dar nu se face atîta glod. Noroiul de pe Zamca este luat de roţile maşinilor care trec prin zonă şi dus mai departe. Mai departe tot noroi este şi uite-aşa ajung papucii sucevenilor să facă schimb de noroi aşa cum, pe vremuri, întreprinderile făceau schimb de experienţă. Noroiul de pe jos cu clădirile din jur începute, dar neterminate, ori mîncate de vremuri, plus vremea urîtă crează un tablou sumbru. Un tablou nerecomandat celor care nu stau tocmai bine cu nervii şi cărora le-ar putea trece prin cap să-şi dea drumul la sînge sau să se arunce în cap într-una din gropile făcute de meseriaşi. Peisajul sinistru care se prezintă în faţa trecătorului îl poate duce pe acesta cu gîndul la satul Valea Glodului din comuna suceveană Vultureşti. Numai că Zamca, fiind pe un deal, avem de-a face cu Dealul Glodului. În Suceava, oraşul vechi a fost distrus aproape în totalitate. În compensaţie, revine la viaţă tîrgul vechi. Suceava de astăzi arată din ce în ce mai mult cu Suceava aflată la prima sa atestare documentară, cu diferenţa că la vremea aceea mai era şi un pic de pietriş pe drumuri, nu doar glod. Aşa stînd lucrurile, ar fi profitabil pentru Suceava să anunţe deschiderea unui studio de film sub numele de „Metro Glodwyn Mayer”.
