Suceava ar trebui să renunțe la proiectul construirii unei baze sportive tip I, care înseamnă un teren de fotbal cu dimensiuni omologate de UEFA cu nocturnă și cu o tribună cu 500 de locuri. Am văzut proiectul de la Bucecea și m-am lămurit. Investiția de un milion de euro înseamnă o clădire pentru vestiare și toatele civilizate pentru public, plus o parcare generoasă. Însă, terenul, care este sintetic, și nu unul cu gazon natural, pare a fi de jucărie, fiind trasate pe el linii de toate culorile. Terenul respectiv este tușat și pentru minifotbal, și pentru handbal, cred, și pentru tenis, probabil. Cît privește tribuna, aceasta este numai pe o latură a terenului. O asemenea investiție merge la Bucecea, un oraș care numără mai puțin de 5.000 de locuitori, în timp ce în Suceava trăiesc peste 100.000 de oameni. Suceava ar trebui să renunțe la stadionul de jucărie și să se concentreze serios pe proiectul construirii unui stadion adevărat și a unei săli polivalente. Dacă se face stadionul de jucărie nu mai pupă Suceava un stadion cum trebuie. Cu stadionul de jucărie rămînem, că doar Compania Națională de Investiții nu-și va deschide de două ori baierele pungii pentru a face două stadioane în același oraș. La meciul jucat la Bucecea cu Dante Botoșani, Foresta Suceava a fost încurajată de un grup de aproximativ 10 adolescenți. Aceștia aveau cu ei două steaguri uriașe și o portavoce. La un moment dat, după cîteva minute de liniște, unul dintre ei a spus că a venit timpul să strige din nou. Altul i-a zis că încă nu e momentul. Răspunsul a venit imediat: ”Dar de ce să nu strigăm? Hai, că doar Suceava este orașul nostru”. Un oraș la care trebuie să ținem oriunde ne-am afla și pe care trebuie să-l respectăm. Dar cu investiții de jucărie nu-l respectăm deloc, ci îl reducem la statutul de simplu orășel.
Suceava trebuie respectată, nu redusă la statutul de orășel
