Sucevenii cei exigenți și orașul lor

Cei care vin la Suceava pentru prima dată sau care nu au mai trecut de mult prin acest oraș îl găsesc frumos. Noi, cei care locuim aici, nu-l găsim prea atractiv. Mai degrabă îi găsim defectele. Cînd mergem în alt oraș, îl vedem pe acesta mai arătos decît al nostru și ne întrebăm de ce nu o fi și la noi așa. Bine, nici noi nu stăm prea mult pe la alții și nici alții nu stau prea mult pe la noi pentru a ne și a se plictisi și pentru a găsi și pentru a ne găsi părțile neplăcute. Ce are altul e mai bun de fiecare dată. Așa ne-om fi învățat din copilărie, cînd prăjiturile de la altul erau mai bune decît cele de acasă. Dacă ești cîrcotaș rău de tot spui că Suceava nu are de nici unele și că nu ai ce face în acest oraș. N-o fi avînd multe Suceava, dar nici așa rău nu este. În ceea ce privește făcutul, faci la Suceava ce ai face și în altă parte. Bine, nu ai echipă de fotbal de liga I, dar ai o echipă amărîtă în liga a III-a. Nu ai echipă de handbal în Liga Națională, dar ai una care e posibil să revină anul acesta pe prima scenă handbalistică. Nu ai un parc ca cel din Copou, dar ai niște părculețe și te poți aventura în sălbăticia din pădurea de la poalele Cetății de Scaun. Nu ai atîtea săli de cinematograf ca la Craiova, dar ai destule săli la Iulius Mall. Nu ai restaurante chinezești ca în Timișoara, dar ai vreo două restaurante mai răsărite. Nu ai operă și balet, dar cîți suceveni ar merge oare la operă și la balet? Nu ai atîtea teatre ca în București, dar, totuși, Suceava nu e București și tot are un teatru, ”Matei Vișniec”, care este activ și acum, cînd stagiunea ar fi trebuit închisă. Nu ai o zonă centrală nemaipomenită, dar atîta s-a putut. Însă, partea bună e că ai oameni care se zbat și încearcă să facă lucruri frumoase. Unul dintre cei care se zbat cu folos este directorul Muzeului Bucovinei, Emil Ursu, care a avut inspirația de a-l invita pe sculptorul Ion Mîndrescu să expună pe esplanada din fața Casei de Cultură reușita lucrare <Omul, Spațiul, Timpul>. Cred că nu ar strica dacă am încerca să vedem și părțile frumoase ale Sucevei și să ne bucurăm de ele. Măcar puțin, nu prea mult, că doar noi, sucevenii, trebuie să ne facem meseria de locuitori exigenți.