Greu de vorbit astăzi despre altceva decît propunerea de premier a lui Liviu Dragnea în persoana notoriei Sevil Shhaideh. Există totuşi subiecte mai importante pe agendă, serios. S-au împlinit 100 de ani de cînd România a rămas fără tezaur. Pe 21 decembrie 1916, un transport cu 17 vagoane de tren, încărcate cu lingouri de aur, monede, bijuterii şi picturi, ajungea la Moscova şi avea să nu se mai întoarcă pînă azi. De-a lungul anilor, ni se tot spunea nouă, ca la Radio Erevan, poveşti despre un tren care a plecat cu comorile noastre. S-a dovedit că trenul există dar a plecat în altă direcţie şi dus a fost. Dar asta e o altă poveste. Pe parcursul acestui secol, ruşii au returnat românilor doar o mică parte din tezaur şi se comportă, diplomatic vorbind dar pe limba lor, făcînd „pe niznaiu”. Au spus-o şi alţii mai deştepţi, pentru noi, recuperarea tezaurului ar duce la îmbunătăţirea relaţiei cu Rusia, pentru ei, îmbunătăţirea relaţiilor ar duce la situaţia în care ar trebui să redea tezaurul. Ori această inadvertenţă pare de nerezolvat. Prevederile dreptului internaţional n-au pentru Moscova mare valoare în ceea ce priveşte România şi nu există niciun indiciu cum că lucrurile s-ar putea rezolva. Ca urmare, nu prea avem de ales aşa că, să ne bucurăm de ce mai avem. O parte din acest rest, preţios de altfel, se poate vedea în cadrul expoziţiei tezaur a Muzeului Nsţional de Istorie. Astăzi, importante exponate plus altele care aparţin diferitelor muzee din România constituie cea mai mare şi mai valoroasă expoziţie itinerantă care a existat vreodată în România. Sub titlul „Aurul şi Argintul Antic al României”, expoziţia se află la Suceava, ultima oprire înainte de revenirea acasă. Cine n-a apucat s-o vadă ar face bine să-şi facă o bucurie şi să dea o fugă la Muzeul de Istorie şi asta repede, pentru că termenul final este sfîrşitul lunii ianuarie. Şi pentru că veni vorba, nu pot să nu remarc programul de-a-ndoaselea al acestei instituţii. Cu toată admiraţia pentru noua faţă a muzeului, cu tot respectul pentru conducerea sa căreia oraşul trebuie să-i fie recunoscător, nu înţeleg de ce această instituţie care trăieşte pentru public este închisă taman în zilele în care publicul şi-ar putea găsi timp pentru o vizită la muzeu – de sărbători. Ştim că angajaţii muzeului sînt bugetari, ştim că toată lumea vrea linişte şi odihnă de sărbători, dar principiul este acelaşi care se aplică pe tot parcursul anului, atunci cînd muzeul e închis lunea pentru a fi disponibil în weekend. Dacă în chestiunea tezaurului care stă la Moscova nu putem face aproape nimic, în situaţia tezaurului de la Suceava e loc de multe, inclusiv de-un mic efort.
