Preşedintele Organizaţiei Judeţene Suceava a PSD, senatorul Ioan Stan, l-a înfierat cu mînie social-democrată pe senatorul PNL, Florin Cîţu, căruia i-a căşunat pe bugetari. Florin Cîţu s-o fi inspirat de la fostul preşedinte al României Traian Băsescu, care vedea la tot pasul privaţi slabi care cărau în cîrcă bugetari graşi. În legătură cu atacul domnului Cîţu, domnul Stan a spus: „Cică vor pune tîrnul de nuiele pe bugetarii statului român, care nu mai pot de bine lăfăindu-se într-o seamă de vouchere, tichete de vacanță, sporuri, zile libere, salarii duble față de salariații din sistemul privat și altele asemenea”. Am extras acest pasaj din lungul comunicat al senatorului pentru expresia „tîrnul de nuiele”. Sincer să fiu, este pentru prima oară cînd am auzit de cuvîntul „tîrn” şi de aceea am dat fuga la dicţionar, de unde am aflat că tîrn înseamnă „coş de nuiele mai larg la gură decît la fund”. Coşarcă, adică, dacă am înţeles bine. Însă, n-am priceput prea bine ce-a vrut să zică poetul, pardon, senatorul PSD. Oricum, acesta a vrut să sublinieze că senatorul PNL le-a pus gînd rău bugetarilor, iar bugetarii trebuie să realizeze că dacă vor ajunge liberalii la guvernare, vor avea viaţă grea. Parlamentarii noştri sau cei tocmiţi să le scrie acestora comunicatele vorbesc păsăreasca. Unii vorbesc păsăreasca de lemn de birou corporatist, iar alţii folosesc păsăreasca arhaică. Ioan Stan este cu păsăreasca arhaică. Pe cine o fi auzit domnul Stan vorbind despre tîrnul de nuiele, în zilele noastre, nu cînd era dumnealui mic? Oare de ce activiştii de partid nu vorbesc româneşte, ca să înţeleagă toată lumea, de la cel ţîţa-n gură pîn’ la cel cu barba sură, de la cel cu studii la cel fără, de la cel de la ţară la cel de la oraş? Unii ori încearcă să pară prea şmecheri, în timp ce alţii încearcă să fie prea populari. Greşesc şi unii, şi ceilalţi. Se întreabă lumea de ce agenda clasei politice este deseori diferită de cea a populaţiei. Răspunsul e simplu: nu se vorbeşte aceeaşi limbă.
„Tîrnul de nuiele” al senatorului Stan
