”Hai în Bucovina!” este îndemnul autorităților județene și locale, și al pensiunilor. Hai la un peisaj frumos, la un aer curat, la o pensiune frumos aranjată, la o mănăstire, la un hrib, la o afină, la o vișinată și la un păstrăv. Însă, nu la un hrib cumpărat de pe marginea drumului, pentru că riști să fii păcălit. La drum găsești tot felul de escroci care te fură la cîntar și dai pe kilogramul de hribi cît nu face. În ceea ce privește păstrăvul este plin de păstrăvării în zona de munte a județului. Sînt indicatoare care te trimit la bazinele cu pește și pe care le găsești și căutînd pe Google, cu locație și cu număr de telefon. Numai că la păstrăvării nu găsești păstrăv viu. Cum adică, dacă bazinele sînt pline de pește? Da, dar proprietarii acestora nu vor să-l vîndă viu fiindcă preferă să ți-l dea prăjit pe terasa lor. Îl dau puțin prin făină, îl lasă cinci minute într-o tigaie încinsă și ți-l pun în farfurie lîngă o lingură de mămăligă. Mai aduc și o ceșcuță cu mujdei de usturoi și-i dublează sau chiar îi triplează prețul. După un pește prăjit cu usturoi turistului i se face sete și mai comandă și o bere sau un suc și treaba e bună pentru propritarul păstrăvăriei. Dacă nu e prăjit peștele e afumat. Evident, păstrăvul afumat este mult mai scump decît păstrăvul proaspăt. În zona de munte a județului Suceava este plin de păstrăvării care, însă, nu au și păstrăv proaspăt. Au, dar nu-l dau. La Suceava se face turismul lui pește prăjit. Sau al lui pește afumat. Sau și/și. Depinde de păstrăvărie. Numai turismul lui pește proaspăt nu se face. Păstrăvăriile care nu comercializează pește proaspăt ar putea fi amendate pentru reclamă mincinoasă. E o propunere.
Turismul lui pește. Lui pește afumat
