Prin celebrul tîrg de la Verești, pe unde anual trec sute de mii de oameni cu buzunarele mai pline sau mai goale, cam bate vîntul în această perioadă. Probabil că din cauză că Sărbătorile de Iarnă au golit mai multe buzunare, dar și pentru că vremea nu te invită să ieși duminica din casă. Nici comercianți nu prea sînt, dar nici cumpărători. De la Verești poți să pleci acasă cu un porc, cu o găină sau cu o rață crescută la sol, cu o pereche de blugi făcuți pe vapor, cu saci cu varză, cînd este sezonul, cu niște scule de meșterit prin casă ori cu un pat pe care dacă îl folosești cîteva nopți trebuie să apelezi la serviciile unui fizioterapeut. Numai arme nu se vînd în tîrgul de la Verești, în rest găsești de toate. Și mai ales la prețuri bune. Bineînțeles că la așa o aglomerație de persoane nu lipsesc grătarele încinse pe care sar micii, antrenîndu-se astfel pentru plonjonul în balta de muștar. Iar micii se plictisesc dacă în drumul lor către stomacul cetățeanului nu sînt însoțiți de o bere sau de o tărie.
La vremea aceasta, imaginea pieței de la Verești este dezolantă. Pe lîngă faptul că nu mai este atît de vie din cauza lipsei de mușterii, aceasta te întîmpină și cu o mare de noroi, care pe ici, pe colo este întreruptă de niște mici insule de pietriș, probabil că rămase de la festivitățile organizate cu ocazia primei atestări documentare a comunei. Cred că prin anii 1950 tîrgurile și piețele arătau la fel, mai puțin varietatea de marfă și mai puțin hainele pe care le purtau oamenii și mașinile pe care le conduceau. Dacă aduci pe cineva de pe la Bruxelles legat la ochi și după ce-i redai vederea îl întrebi unde se află ți-ar răspunde imediat că undeva prin Kîrghistan ori printr-un sat bolivian, nici într-un caz într-o țară membră a Uniunii Europene. Suceava este prezentată ca ”Ținutul mănăstirilor” în care dacă pășești te întîmpină îmbrăcate în costume populare Istoria și Noul și te invită să te bucuri de albastrul de Voroneț, de pensiunea de Sadova, de pîrtia de schi de Cîmpulung Moldovensc, de păstrăvul afumat de Pojorîta și de Muzeul de Istorie de la Suceava. Nimeni nu este invitat la piața de la Verești. De fapt, Vereștiul ăsta cu piața lui nici nu-i în județul Suceava, ci într-o altă lume, care a încremenit în 1950. Vereștiul nu este parte a ”Ținutului Mănăstirilor”, ci este capitala ”Ținutului noroaielor”.









