Dacă aş fi factor decizional aş desfiinţa Statistica. E o instituţie care, oricît de bine intenţionată ar fi şi orice calcule ar face, aduce numai deservicii autorităţilor. La orice publicare, scoate la iveală încă ceva jenant, încă ceva cu care să ne fie ruşine. Mai bine i-ar băga şi pe statisticieni în şomaj, pentru că rezultatele muncii lor nu fac altceva decît să lovească în imaginea făuritorilor de istorie de la cîrma ţării. Ultima ispravă a Institutului Naţional de Statistică ne vorbeşte despre lungimea autostrăzilor din România care, atenţie (căci mărimea contează), a crescut anul trecut cu 9,4%, ceea ce înseamnă că au apărut 64 de kilometri. Mai jenantă este ponderea pe care autostrăzile o au în România, 4,2%, adică 747 de kilometri, nici mai mult nici mai puţin. Cele mai multe sînt drumuri judeţene, aşa ca la noi, vreo 35 de mii de km, însemnînd 41% din total. Urmează drumurile comunale cu peste 38% şi apoi drumurile naţionale cu peste 17 mii de km, adică ceva peste 20% din total. Cu alte cuvinte, cu cît mai proaste cu atît mai multe. O altă clasificare ne arată că peste 37% din drumurile patriei sînt pietruite sau de pămînt. În ceea ce priveşte starea tehnică a drumurilor publice, cam jumătate din total aveau în 2015 durata de serviciu depăşită. Trebuie deci musai făcute cîteva menţiuni: o dată că nu era nevoie de date statistice ca să aflăm aceste detalii. Ştim bine cu ce ne confruntăm zi de zi. A doua menţiune ar fi aceea că pentru acest dezastru trebuie găsit un responsabil, cînd de fapt, nimeni nu-şi asumă şi cum mesagerul are proverbial o soartă tragică, e clar: Statistica e de vină! S-o desfiinţăm!
