
Parcul industrial este un teritoriu special amenajat în scopul dezvoltării industriale , cu hale de producție şi depozitare, facilități energetice, infrastructură, condiții administrative și juridice. În cadrul Parcului industrial își desfășoară activitatea, de regulă, mai multe întreprinderi independente, din ramuri identice sau industrii diferite. Parcul industrial este condus de un singur operator, o societate de administrare specializată, care gestionează un complex imobiliar. Aşa se defineşte tehnic, în mare, parcul industrial. Cu alte cuvinte cam ceea ce era odată zona industrială a Sucevei, devenită astăzi zonă comercială. Sigur, modalitatea de organizare era atunci cu totul alta, dar ceea ce s-a distrus rapid, în primii ani de după 1989, se vrea acum, după un sfert de secol, reclădit. Întrebarea este, sîntem în stare să facem asta? Are Suceava un antreprenor atît de potent financiar care să facă asta? Consilierii Locali au votat în şedinţa de săptămîna trecută în care s-a aprobat bugetul pe 2016 un proiect privind crearea unui parc industrial. Spun ei, că ar avea un mare impact social, că ar contracara astfel una dintre marile probleme ale oraşului – lipsa locurilor de muncă. Ceea ce este de necontestat. Numai că lipsa asta a locurilor de muncă e boală veche şi lungă şi trebuia de mult tratată, chiar şi în ani neelectorali. O să spunem că mai bine mai tîrziu decît niciodată, utilităţile sînt la îndemînă în zona propusă, din apropierea Termica, terenul e viran, iar consilierii PSD sînt de părere că alocarea a 50.000 de lei pentru acest proiect ar fi suficient pentru a-l demara. Adică doar pentru un studiu. Şi nu doar construcţia unei astfel de platforme ar fi o investiţie serioasă, pentru că, de fapt, cele mai importante facilități ale unui parc industrial sunt reduceri de taxe și impozite locale sau stabilirea unei chirii anuale sub nivelul pieței. Se poate şi se practică astfel de negocieri, parcurile industriale și forța de muncă ieftină din România au atras companii gigant de pe piața mondială precum Nokia, Emerson, Microsoft sau Oracle și investiții străine directe de ordinul miliardelor de euro. Dar! Din istoria recentă a ultimelor luni îmi amintesc de investitorii din IT care căutau la Suceava infrastructură, spaţii potrivite pentru înfiinţarea unor puncte de lucru. Ori asta presupunea un efort mult mai mic decît cel necesar unui parc industrial, dar tot n-a ieşit. Parcul industrial e un proiect îndrăzneţ şi necesar, mi-e teamă însă că Suceava nu are un antreprenor sau, mă rog, un consorţiu, care să construiască unul. De la bazar la parcuri industriale e cale lungă iar puţin realism n-a omorît pe nimeni.









