Cine a participat în seara zilei de 1 iulie la concertul lui Big Daddy Wilson din cadrul Suceava Blues Festival a văzut cum arată un artist din cap și pînă în picioare. A văzut ce înseamnă pasiunea, naturalețea și talentul. Big Daddy Wilson are loc oricînd în galeria imaginilor care definesc blues-ul, semn că scenele de blues din întreaga lume care încă nu au fost călcate de el ar trebui să le ceară organizatorilor să-l invite. Și să-i amenințe că dacă nu o fac ele intră în grevă pe termen nelimitat și nu mai găzduiesc concerte de blues.
Poate că valoarea artistului american nu ar fi fost pusă atît de bine în valoare dacă nu i-ar fi fost alături pe scenă patru foarte buni instrumentiști italieni pe care îi ajută și vocea.
În seara zilei de 1 iulie, pe platoul Cetății de Scaun a avut loc întîlnirea fericită dintre patru artiști de excepție și un public cunoscător sau dacă nu în întregime chiar atît de cunoscător, măcar recunoscător pentru evoluția celor de pe scenă, acesta nefăcînd economie la aplauze. Cineva din public a fost auzit spunînd că ”lumea pe care o vezi la festivalul de blues nu o vezi prin Suceava”. Nu o să o vezi la un loc, pentru că un alt eveniment nu poate aduce în aceeași zi, la aceeași oră și în același loc copii de școală generală, elevi de liceu, studenți, profesori, ingineri, medici, funcționari și șomeri, oameni care au ieșit la pensie la termen sau pe caz de boală și oameni stabiliți în străinătate. Însă, cu toții, oameni a căror pasiune comună este muzica bună, dar și dorința de a căuta anii și poveștile de altădată.
