Era în martie 1993. Prima mea emisiune a fost o revelație. Am realizat cît de mult îmi place să fac radio. Asta după ce colega mea, Mihaela Grigorean, insistase timp de vreo șase luni, că am voce de radio, că mi s-ar potrivi, că să mă gîndesc.
Da, Mihaela, ai avut dreptate, chiar mi s-a potrivit! Nu știu dacă ți-am mulțumit vreodată, dar o fac acum.
Au urmat zece ani de excepție. Ani de… TOP. Am început cu „Povestea de marți”, care s-a transformat apoi în „Povestea de seară” pentru că… adormea pe toata lumea. În perioada în care realizam emisiuni înregistrate de partea tehnică se ocupa Denis Pavliuc. Din cînd în cînd cerea cîte o pauză, că îl lua somnul (cu efectul soporific al vocii mele mă confrunt și la clasă, cînd le citesc copiilor povești). Dacă e dependent de cafea, îmi asum o parte din vină.
Era vremea emisiunilor live realizate profi de o mînă de tineri netrecuți prin școli de jurnalism, mulți dintre ei încă elevi de liceu. I-am admirat pe toți pentru pasiune și dedicare, pentru creativitate și prietenie. Radioul nu a fost niciodată un loc al orgoliilor personale, al privirilor piezișe, al invidiilor. Din contră, dacă îți plăcea o emisiune, felul de a prezenta al unui coleg, ideile inovatoare pe care le emitea, imediat se pregătea o colaborare. Așa am ajuns sa colaborez cu regretatul George Ostafi-Ost, caricaturist și pictor, om de cultură și bun prieten. Diminețile de duminică începeau cu Song of Ocarina (Audin&Modena), semn că începea „Caleidoscop cultural”. Am renunțat la emisiunea mea intitulată „Dicționar de mitologie” și am transformat-o în rubrică în „Caleidoscop”. Se potrivea perfect.
Am colaborat apoi cu Oana Rusu, pe atunci tînară liceană. Ea propusese o emisiune pentru cei de vîrsta a treia, a spus că i-ar plăcea să o realizeze, dar doar dacă mă implic și eu. Am denumit-o „Vară indiană”. Cu semnal sonor piesa lui Joe Dassin, clar!
Și, pentru că întotdeauna ce e mai bun lași la sfîrșit, Sorin Avram, cu plecăciune, îți mulțumesc că, împlinindu-ți un vis, acesta de a crea un radio independent și puternic, ne-ai ridicat si pe noi la înalțimea visurilor tale. Că visul acesta dăinuiește de 30 de ani e numai VINA ta și a oamenilor pe care ai reușit să ți-i apropii.
Gabriela Gherasim, învățătoare la Școala Gimnazială ”Miron Costin” Suceava
