Profesoara Anca Gorban, de la Colegiul Național <Mihai Eminescu> Suceava, a declarat în cadrul unei intervenții telefonice la Radio Top că, după protestele prin care cadrele didactice și-au exprimat vara aceasta nemulțumirile, lucrurile nu s-au mai liniștit ”neapărat”, ci ”colegii s-au resemnat oarecum”. Însă, a adăugat profesoara: ”Lucrurile se mai schimbă după o lună, două, după ce intervine oboseala”.
Potrivit doamnei Gorban, ”deja, majoritatea profesorilor se plîng că resimt cele două ore în plus sau chiar patru ore în plus pentru cei care erau la normă de 16 ore pe săptămînă”. Înainte de trecerea obligatorie la o normă didactică de 20 de ore, cadrele didactice cu peste 25 de ani vechime și cu gradul întîi aveau o normă de 16 ore.
A adăugat Anca Gorban, care lucrează în învățămînt de peste 25 de ani: ”Colegii tineri, majoritatea sînt nevoiți să facă naveta între două, trei, chiar patru școli din județ. Nu neapărat din municipiu, ceea ce e destul de complicat. E un consum teribil de energie, de timp și de bani dacă stăm bine să ne gîndim, pentru că nu întotdeauna naveta se decontează. Cînd se decontează e cu întîrziere. Profesorii consumă din resursele lor. Sînt tineri, au automat salariile mult mai mici…”.
În ciuda tuturor schimbărilor, însă, ”cursurile merg normal”. A adăugat profesoara Gorban: ”Cei mai mulți dintre colegii mei vin la școală din pasiune. S-au făcut profesori pentru că le place ceea ce fac și își doresc să fie bine. Își doresc pentru copii și își doresc să facă ceea ce și-au dorit de la început: să-și facă menirea. Dar nu e ușor, nu e simplu”.
În ceea ce o privește, doamna Gorban a spus că a știut ”dintotdeauna” că vrea să fie profesoară. A povestit aceasta: ”Am trăit o viață printre atlase, printre cărți și dintotdeauna mi-a plăcut. Bunicul meu a fost profesor de biologie. Faptul că era casa plină de copii, atitudinea lui și acasă, și la școală. Mereu mi s-a părut că profesorii sînt oameni blînzi, înțelegători. Chiar dacă era în vremea comunismului, aveau o empatie pe care nu o regăseam la oamenii din jur. Și atunci m-am gîndit probabil că formația de profesor determină și atitudinea omului. Și mi-am dorit să fiu profesor”.
Întrebată dacă noile generații, văzînd incertitudinile care marchează acest domeniu, crede că își vor mai dori să lucreze în învățămînt, profesoara a spus: ”Nu, categoric. Și eu dacă aș fi din nou în absolvent de facultate, nu știu dacă aș mai alege să fiu profesor. Pentru că nu-ți oferă stabilitate financiară. Și nu numai financiară. Mai mult ca sigur, cei mai buni studenți nu vor mai alege să fie profesori”.
Referitor la elevii care aleg în număr mare să studieze la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” pentru a deveni învățători/învățătoare sau educatori/educatoare, Anca Gorban a subliniat: ”E cerere mare. Mulți dintre elevi vin din zonele apropiate Sucevei, iar ei nădăjduiesc să se întoarcă în satele lor, în comunele lor, ca să predea. E altceva”. O diminuare a interesului pentru învățămînt se va simți, potrivit profesoarei, în rîndul profesorilor de specialitate, în rîndul celor care ”predau română, matematică, fizică, alte discipline, unde deja nu mai există motivații”.
A adăugat doamna Gorban: ”E mult mai rentabil să mergi în domeniul științific, să lucrezi într-o fabrică, într-un laborator decît să vii în învățămînt”.
