Nu se poate spune despre „Termica” S.A. Suceava că nu şi-a făcut datoria faţă de oamenii care sînt racordaţi la oala comună în care fierbe apa. Societatea comercială condusă de Constantin Plăcintă a tot furnizat apă caldă şi încălzire chiar dacă datoriile populaţiei faţă de „Termica” au crescut de la an la an. E drept că în fiecare vară sucevenii care au contract cu „Termica” stau cel puţin o lună fără apă caldă din cauza reviziei generale. Însă, pe de altă parte, producătorul şi furnizorul de agent termic şi-a îmbunătăţit mereu performanţele prin investiţiile făcute, unele puncte termice avînd acum mijloacele tehnice necesare pentru a furniza apă caldă în regim non-stop. În acelaşi timp, investiţiile „Termica” au redus considerabil pierderile de pe reţea. Numai că societatea condusă de Constantin Plăcintă cheltuieşte prea mult pentru ca două treimi dintre familiile care locuiesc în municipiul Suceava, atîtea cîte mai au contract cu „Termica”, să beneficieze de apă caldă şi căldură. Sistemul centralizat de încălzire, la cum se prezintă el la momentul acesta, este unul depăşit. De aceea, ar fi trebuit ca sistemul să fie remodelat cu mulţi ani în urmă, şi nu să se aştepte pînă cu cîteva luni înainte ca Statul să fie obligat să renunţe la subvenţionarea energiei termice. Dacă Guvernul şi Primăria Suceava nu ar fi acordat subvenţii, unele dintre ele doar pe hîrtie, „Termica” ar fi fost închisă de mult, iar peste 20.000 de familii ar fi încălzit apa pe aragaz şi s-ar fi încălzit de la reşou sau de la sobă. Asta în caz că nu şi-ar fi permis să-şi monteze o centrală termică. Cărbunele pentru Suceava este importat din lumea largă, iar acesta, dar şi vapoarele şi trenurile cu care este transportat, costă valută. Astfel, şi „Termica” Suceava contribuie din greu la dereglarea balanţei de plăţi a României. Este ceva cărbune în depozitele societăţii de termoficare, însă mai trebuie. Directorul de marketing al „Termica”, Doina Oică, a spus că este nevoie de nu mai puţin de 500 de miliarde de lei vechi pentru plata combustibilului. S-au făcut credite şi se stă cu mîna întinsă la Guvern şi la Primăria Suceava. Dar, cu 500 de miliarde de lei s-ar fi putut cumpăra 10.000 de centrale pe gaz, pe energie electrică, pe lemn sau pe brichete de rumeguş. În 3 ani de zile, „Termica” ar fi putut să monteze în fiecare casă din Suceava cîte o centrală. Astfel, cei care nu ar fi plătit ar fi fost mai uşor deconectaţi şi obligaţi să-şi achite facturile la combustibilul folosit. „Termica” ar fi putut să intre pe piaţa operatorilor de gaz metan sau a producătorilor de brichete de lemn. Ar fi putut să cumpere o licenţă de producere a centralelor de apartament, de scară sau de bloc. Aşa ar fi avut de lucru multă lume, iar la „Termica” nu s-ar mai fi făcut disponibilizări. Dar cîte nu s-ar fi putut face. Însă, s-a preferat ca milioarde şi milioarde de lei să se ducă pe apa sîmbetei sau, mai bine zis, pe apa caldă de la „Termica”. Vinovat pentru încremenirea în proiect a „Termica” nu este atît directorul Plăcintă, cît mai ales habarniştii care, de-a lungul timpului, au fost numiţi pe criterii politice în Consiliul de Administraţie şi în Adunarea Generală a Acţionarilor de la „Termica” S.A. Că doar firma numai bună de muls nu este a lui Constantin Plăcintă, ci a Consiliului Local Suceava.
„Termica”, o societate încremenită în proiect
