Începînd din data de 1 septembrie, profesorul Mihai Vitcu nu mai este adjunct al Inspectoratului Şcolar Suceava. Dar nu pentru că şefii de partid şi de stat în funcţii s-ar fi supărat pe domnul Vitcu. Mihai Vitcu părăseşte importanta funcţie pentru că aşa spune noua Lege a Educaţiei făcută de colegul domniei sale de partid Daniel Funeriu. Domnul Vitcu iese la pensie, după o carieră politico-administrativă de invidiat. În perioada 1996-2000, Mihai Vitcu a fost deputat din partea PSD. La vremea respectivă, principala ocupaţiune a domnului deputat PSD a fost aceea de a-l toca mărunt-mărunţel pe şeful PNŢCD al Inspectoratului Şcolar Suceava, Vlad Boer-Ciubotariu. Asta pînă cînd domnul Ciubotariu şi-a luat lumea în cap şi s-a oprit tocmai la Cluj. Nici nu s-a răcit bine scaunul părăsit de domnul Ciubotariu, că domnul Vitcu s-a şi aşezat pe el. În perioada 2000-2004, Mihai Vitcu a fost şef al Inspectoratului Şcolar din partea PSD. Nici în perioada 2004-2008 domnul Vitcu nu s-a putut ţine departe de funcţiile publice, acesta fiind consilier judeţean şi preşedintele Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică. Tot în calitate de activist PSD. Pentru că se obşinuise cu funcţiile mai mult sau mai puţin înalte, dar şi fiindcă măsurătorile i-au indicat cu exactitate în ce direcţie bate vîntul, Mihai Vitcu a trădat PSD-ul. Mai elegant spus, domnul Vitcu s-a transferat la PDL. S-a întîmplat în 2008. Şi pentru că transferul fără acuze la adresa fostului partid e ca nunta fără bătaie, fălticeneanul Vitcu i-a tras vreo două declaraţii peste ochi fostului său şef de partid, Gavril Mîrza. Acest comportament i-a adus lui Mihai Vitcu una din cele două funcţii de adjunct al Inspectoratului Şcolar Suceava. Funcţie de care, însă, a venit momentul să se despartă. Totuşi, este nedrept ca un om care se ţine foarte bine şi care o experienţă politico-administrativă bogată să fie trimis la pensie, din cauza datelor trecute în certificatul de naştere. Dacă sistemul bugetar, cu regulile lui stricte, îl respinge pe domnul Vitcu, sistemul privat ar trebui să apeleze la serviciile acestuia. Mă gîndesc la o şcoală particulară la care Mihai Vitcu să predea lecţia supravieţurii politice într-o democraţie prost înţeleasă.
Adio catedră, dar rămîn cu tine
