În cea mai recentă ședință a Consiliului Local Suceava a fost abordată și problema teraselor. S-a ridicat această problemă fiindcă sînt informații că unii proprietari de terase sînt avantajați în comparație cu alții. Însă, primarul Vasile Rîmbu a dat asigurări că va fi folosită aceeași unitate de măsură cînd va fi vorba despre suprafețele ocupate de aceste terase. A spus domnul Rîmbu: ”Vă asigur că nu există nici un fel de aplecare a noastră de a lucra selectiv, indiferent de culoarea ochilor, de densitatea părului sau de altceva. Proprietarii trebuie să se încadreze în regulile de urbanism din municipiul Suceava”. Întrebarea este care reguli de urbanism, pentru că dacă te plimbi prin Suceava îți dai seama că acestea nu prea există. Probabil că domnul Rîmbu s-a referit la regulile pe care urmează să le impună noua administrație în fruntea căreia se află. Evident, trebuie să există un set de reguli general valabile, pentru ca terasele să arate ca niște terase de oraș, și nu ca terasele situate în spatele gărilor comunale care zac abandonate.
Farmecul orașelor care se respectă este dat și de terase oriunde în lumea asta. În orașele care se respectă terasele sînt peste tot, fiind prezente cu cîte o masă ori două sau cu zeci de mese. Mai toate magazinele, barurile și restaurantele care oferă o pizza, un cotlet, o bere, un vin sau doar un suc și un ștrudel au cîte o terasă. O terasă care poate fi chiar pe trotuar, trecătorii fiind nevoiți să-și facă loc printre mese. Terasele mai ”mușcă” uneori și din spațiul verde. Comercianții din Suceava nu ar trebui hăituiți de fel de fel de inspectori și de tot felul de vigilenți care și-au atîrnat la gît un metru de croitorie, ci ar trebui încurajați să-și deschidă terase. Bun, cu respectarea unor reguli impus de municipalitate, dar și a vecinilor.
Și încă ceva. În centrul Sucevei sînt vreo patru-cinci terase, însă mare parte din esplanada din fața Casei Culturii reprezintă o suprafață întinsă de teren căreia ar trebui să i se dea viață. Mai multă viață decît cea pe care, vara, o dau trecătorii și copiii care circulă cu bicicletele sau trotinetele. Cei care s-au mai plimbat prin lume au văzut cum în piețe și piațete tinerii se adună și prezintă fel de fel de momente artistice, unele profesioniste, altele improvizate, făcîndu-i pe trecători să se oprească pentru cîteva minute. În Suceava sînt multe ansambluri artistice ale școlilor sau private pe care Primăria ar trebui să le anunțe că se pot manifesta în centrul orașului pe o mică scenă pusă la dispoziție permanent. Și cum pofta vine văzînd, încet-încet și-ar face curaj să cînte, să danseze și să improvizeze și alți adolescenți și tineri.