Nu știu ce mai face acel comitet înființat de municipalitatea suceveană pentru a se ocupa de problema pădurilor-parc Șipote și Zamca, dar sper că face bine. Sper că toți membrii comisiei sînt sănătoși și puși pe fapte mari, astfel încît cartea de istorie a Sucevei să-i cuprindă între coperțile sale la paginile scrise cu litere de aur. Hai că am cam exagerat. Dacă vorbim despre păduri-parc nu trebuie decît să ne uităm peste gard să vedem cum au tratat alții aceste zone cu verdeață. De exemplu, în Frankfurt există cel puțin un astfel de parc. Unul întins pe foarte multe hectare, poate mai multe decît Șipote și Zamca la un loc. Dar nu mărimea contează în cazul de față. În acest parc omul a intervenit foarte puțin. Prin parc șerpuiesc niște alei care nu sînt asfaltate decît din loc în loc. În rest, peste alei a fost așternut un strat subțire de pietriș, iar atunci cînd plouă se cam face noroi. Cu ocazia diferitelor sărbători ale comunității ori în zilele de la sfîrșit de săptămînă parcul este plin de oameni care stau la un sandwich și la o bere, în timp ce copiii aleargă de colo-colo. Nu tot parcul este luminat, iar din loc în loc municipalitatea a pus bănci și a montat cîteva sculpturi interesante. În mai toate zilele anului, mai mult dimineața și seara, aleile, care, repet, nu sînt asfaltate, sînt traversate de bicicliști ori de oameni care aleargă. Totodată, mașinile de gunoi umblă mereu prin parc. În pădurea-parc la care fac referire nu există locuri de joacă special amenajate și nici chioșcuri sau terase. Bun, acesta este un model de pădure-parc, dar mai sînt și altele, unde municipalitățile au intervenit mai serios în speranța că vor mulțumi mai multe gusturi. Minimalist vorbind, în cele două parcuri ale Sucevei ar trebui făcută curățenie, trebuie echipe de întreținere, se fac niște alei pietruite pentru bicicliști, atleții amatori și oamenii care vor să se plimbe, se montează bănci, se pun niște becuri și gata parcul. În aceste condiții, cred că acea comisie înființată de municipalitate este prea stufoasă. Și unde este prea mult stuf oamenii se încîlcesc în el, ceea ce înseamnă că lucrurile sînt tărăgănate și se iau greu decizii. Un pic de societate civilă și un pic de peisagiști ajunge pentru comisia asta. Altfel, după ce am așteptat 20 de ani să treacă pădurile-parc la municipalitate o să mai stăm încă 20 de ani ca să se amenajeze parcurile Șipote și Zamca.