La ”Crosul Sucevei” copiii au fost prezenți în număr foarte mare. Și nu au fost copii doar din municipiul Suceava, așa cum s-ar putea crede, ci din mai multe localități ale județului. De pildă, au fost de la Horodniceni. Într-o postare a Școlii Gimnaziale ,,Maria Cantacuzino” din localitate se arată că mai mulți elevi de la această unitate de învățămînt au participat la cros și că ”toți au obținut rezultate admirabile. În plus, am avut onoarea de a o cunoaște pe Doina Melinte, o legendă a atletismului. Felicitări tuturor! Elevii au fost îndrumați de către domnul profesor Popa Călin”. Au fost 23 de copii și de la Școala Gimnazială Burla. Fotografii amatori și profesioniști care au lipsit de ”Crosul Sucevei”, care a început și s-a încheiat pe esplanada Casei de Cultură din municipiul Suceava, ar trebui să regrete. De ce? Pentru că au ratat niște cadre de excepție, după cum se poate vedea din imaginile postate pe rețelele de socializare.
Pe chipurile copiilor se puteau citi și bucuria, și emoția, și îndîrjirea. Momentele trăite la ”Crosul Sucevei” nu vor fi uitate prea curînd de unii dintre participanți sau nu vor fi uitate deloc. Să porți un tricou de competiție și să te iei la întrecere cu atîția copii sub privirile atîtor oameni, și să mai și cîștigi o diplomă sau o cupă este ceva. Doar cine nu a făcut sport în cadru organizat atunci cînd era mic poate nu înțelege sentimentele care pun stăpînire pe un copil atunci cînd acesta participă la un concurs gen ”Crosul Sucevei”. Într-o lume în care părinții și școala se plîng că cei mici sînt prizonierii tehnologiei, astfel de competiții ar trebui organizate cît mai des. Și nu doar în municipiul Suceava. Imaginile de la ”Crosul Sucevei” spun acest lucru. Copiii uită de tehnologie, dar numai dacă le oferi o alternativă. Copiii sînt bucuroși și să alerge. Mă refer la alergarea în aer liber și nu la alergatul după tot felul de jocuri pe mobil și videoclipuri.
