Am aflat de curînd, de la un mare om de teatru, că spectacolul nu se termină odată cu aplauzele. Abia cînd cade cortina, spune regizorul Alexander Hausvater, începe spectacolul unic și personal al fiecăruia dintre spectatori, încep căutările, apar răspunsurile la întrebări, iar emoțiile se așază spre a fi consumate total. Este ceea ce trăim cu toții, în aceste momente cînd festivalul de teatru de la Suceava a ajuns la final. Prima ediție a Zilelor Teatrului Matei Vișniec a fost o reușită – a dovedit-o reacția publicului și au spus-o cu argumente, criticii de teatru. A fost de bine încă din prima zi a festivalului, cînd a avut loc premiera spectacolului eveniment Fernando Krapp mi-a scris această scrisoare, în regia Alexander Hausvater. De azi înainte, Suceava poate exporta teatru, a spus Matei Vișniec pe scena teatrului ce-i poartă numele. Imediat după premieră, criticul Călin Ciobotari a scris: „La mai puțin de un an și jumătate de la inaugurare/ deschidere, Teatrul „Matei Vișniec” Suceava produce un spectacol a cărui calitate indică ștacheta estetică foarte înalt fixată de instituția bucovineană. Mă bucur că sucevenii au ieșit din zona fleacurilor teatrale, a bîjbîielilor repertoriale și a ezitărilor specifice, în definitiv, începuturilor, punctînd semnificativ la ceea ce se numește „spectacole mari”. Căci Fernando Krapp mi-a scris această scrisoare, în regia lui Alexander Hausvater, este un spectacol mare.” Au urmat invitații ale căror reprezentații au umplut sălile sau spațiile destinate. La Suceava s-a jucat pe scena teatrului, dar s-a performat și în rezervoarele industriale ale Centrul Arhitectural „Uzina de Apă” sau în autobuz. Spun performat tocmai pentru că spațiile neconvenționale au fost preferate de tinerii actori ai Companiei de teatru independent 8pt Performance Theatre din București. Tot ei l-au acompaniat pe Matei Vișniec la conferința-lectură „Despre arta cuvîntului”, susținută de dramaturg în seara decernării premiului la concursul de dramaturgie ce-i poartă numele. Cît despre consacrații invitați, numai de bine: Teatrul Național Satiricus I. L. Caragiale din Chișinău, Teatrul Regina Maria Oradea, Teatrul de Artă Deva sau Teatrul Andrei Mureșanu Sf. Gheorghe. Asta a fost în loc de recenzie. Aplauze tuturor și mulțumiri pentru emoții!
Alina Mihăescu
