Joi, 4 iunie 2009, dimineaţă, dar nu chiar foarte dimineaţă, în municipiul Suceava, în „Areni”, un utilaj din ăla făcut să sape pămîntul se plictisea de moarte. De urît îi ţineau doi poliţişti comunitari. De fapt, utilajul şi poliţiştii îşi ţineau de urît reciproc fiindcă şi purtătorii de caşchetă se plictiseau rău de tot. Nici pe utilaj, şi nici pe poliţişti n-avea cine să-i pună la treabă. Şeful Poliţiei Comunitare, Viorel Horodenciuc, are alte probleme de rezolvat, iar muncitorii care sînt plătiţi să schimbe nu ştiu ce ţeavă din faţa Primăriei… Oare cu ce se ocupau muncitorii? Pentru început m-am uitat pe calendarul creştin-ortodox să văd dacă nu cumva e vreun Sfîntu Gheorghe sau vreun Sfîntu Vasile care să le interzică meseriaşilor să lucreze şi care să-i oblige pe aceştia să plece acasă muţi de beţi. Fiindcă nu era nici o sărbătoare m-am gîndit că a mai făcut cineva vreun ou în centrul Sucevei ori că se dezveleşte vreo statuite tip tirbuşon, iar muncitorii sînt acolo la căscat gura. Nici asta nu era. Un telefon m-a scos din dilema în care mă zbăteam ca Dorel pe patul de spital după ce acesta s-a curentat ca urmare a lovirii unui cablu electric cu tîrnăcopul: la Suceava sosise ministrul Transporturilor, Radu Berceanu. Acesta venise să inspecteze lucrările la şoseaua de centură de la intrarea în Suceava cum vii dinspre Fălticeni. Lucrările au început anul trecut în prezenţa conducerii de partid şi de judeţ. Era toamna, iar campania electorală pentru alegerile parlamentare era în plină desfăşurare. Joi, 4 iunie, tot campanie electorală era, dar pentru europarlamentare. Între cele două campanii electorale nu s-a făcut nimic, dar absolut nimic. Meseriaşii care ar fi trebuit să facă treabă în oraş au fost luaţi cu forţa şi trimişi în întîmpinarea domnului ministru. N-am informaţii în acest sens, dar n-ar fi exclus ca-n cinstea venirii tovarăşului, pardon, domnului ministru, autorităţile comuniste, pardon, democrate, să fi vopsit frunzele copacilor cu verde. Diferenţa dintre conducătorii de astăzi şi conducătorii din timpul regimului totalitar este că pe ăştia noi îi cheamă altfel şi că aceştia fac parte din partide care se numesc altfel. Şi mai e o diferenţă: şi în timpul comunismului era mult teatru ieftin, dar măcar se mai făcea şi cîte ceva.
