De regulă, cetățenii care se întîlnesc cu un candidat aflat în campanie pe la piață ori pe stradă îi zîmbesc politicos și schimbă două vorbe. Mai sînt și cazuri, mai rare, însă, în care cetățeanul prea nervos pe respectivul candidat îl ia la rost ori sătul de acesta ori de activiștii politici, în general, îl ignoră. De aceea, candidații sînt, de regulă, încîntați după întîlnirile cu alegătorii, considerîndu-i, în mare, cîștigați. Însă, comportamentul acestora este total diferit în discuțiile fără miză politică avute cu prietenii, cu amicii, cu vecinii sau cu rudele, ca să nu mai vorbim despre comportamentul la urne. Asta în cazul în care cei care comentează de pe margine intră și în secția de votare.
Oameni dintre cei care umblă mult prin județul acesta și stau de vorbă cu fel de fel de lume nu sînt mirați de faptul că puternicul președinte PNL al Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, a pierdut alegerile în fața tînărului deputat Gheorghe Șoldan. Și asta nu pentru că deputatul i-ar fi impresionat pe respectivii în vreun fel, ci pentru că s-a creat un curent de opinie defavorabil președintelui Consiliului Județean. Oamenii nu că îl vorbeau de rău pe domnul Flutur pentru ce n-a făcut ori pentru ce a făcut greșit, ci pur și simplu au considerat că ”îi ajunge”. Gheorghe Flutur se află la vîrful politicii sucevene și a celei naționale, cu foarte mici pauze, de 25 de ani, perioadă în care oamenii l-au văzut pe acesta peste tot și ocupîndu-se de toate. L-au văzut la București, la Suceava, la Calafindești sau la Ostra ori la televiziunile centrale sau la cele locale. L-au auzit vorbind despre drumuri județene, autostrăzi, căi ferate, spital sau aeroport și l-au văzut la aceeași masă cu oficiali români sau străini, ori la hore cu oameni simpli sau cu oameni din anturajul său.
A fost poate o expunere exagerată și îndelungată, și din această cauză s-a născut acest ”îi ajunge”, iar consecința a fost aceea că Gheorghe Flutur a pierdut alegerile. E una dintre explicații.