La finalul lunii martie, în cadrul acestei rubrici, arătam că Primăria Suceava a bătut toba că a făcut un ou de aur. Pardon, că a plantat un copăcel pe strada Universității, în apropierea sediului Poliției Municipiului Suceava, între alți copaci existenți. Numai că motivul pentru care municipalitatea a făcut respectivul anunț a fost acela că pomul i-a luat locul unei cabine telefonice scoase din uz. Fapta Primăriei Suceava a primit aplauze pe rețelele de socializare din partea unei anumite părți a publicului.
Spuneam în respectivul comentariu că Primăria Suceava, ”care are atîția specialiști și oameni plimbați prin viață și prin lume, ar trebui să dea dovadă de mai mult imaginație. De pildă, în orașul în care mobilierul urban cam lipsește, municipalitatea suceveană ar fi putut da ordin pentru ca respectiva cabină telefonică scoasă din uz, evident, să fie curățată, revopsită și reparată, iar în dreptul acesteia sau pe aceasta ar fi putut pune un afiș pe care să scrie ce reprezintă. Ar fi dat un aer vintage zonei, iar tinerii ar fi aflat că înainte de telefoanele mobile au existat telefoane fixe stradale cu cartelă, iar înaintea celor cu cartelă au fost telefoanele cu fise. De la telefoanele cu fise puteai să suni în oraș sau cel mult în țară, în timp ce de la telefoanele cu cartelă puteai suna și în străinătate”. Însă, unii dintre fanii actualei administrații și unii iubitori de copăcei care s-au exprimat pe rețelele de socializare nu au fost de acord cu această părere.
În prezent, pe una dintre cele mai circulate străzi din Frankfurt, capitala financiară a Germaniei, o stradă plină de cafenele, restaurante și magazine de tot felul, există un telefon public cu cartelă, dar și cu fise, scos din uz, evident, care arăta foarte rău. Nici nemții nu mai sînt ce-au fost, nu? Dacă Primăria Frankfurt ar fi fost condusă de gospodarii de la noi altfel ar fi stat lucrurile. Imediat cabina telefonică ar fi fost luată de acolo, iar în locul acesteia ar fi apărut un copăcel.
Treaba este că la Frankfurt sînt atîtea alte lucruri de culoare și este atît de multă viață încît cabina telefonică jerpelită trece neobservată.
Mă gîndesc că, pînă la urmă, nemții nu vor aștepta să vină gospodarii de la Suceava pentru a le demola cabina de telefon, căci despre recondiționarea acesteia nu poate fi vorba în viziunea alor noștri. Se vor descurca și singuri dacă vor considera că este cazul, pentru că, la urma-urmei, cabina aceea telefonică are farmecul ei, așa obosită cum e, făcînd parte din istoria marelui oraș.
P.S. La cîțiva kilometri mai încolo, în imediata apropiere a Muzeului Comunicațiilor, se află o cabină telefonică recondiționată.









