Directorul cotidianului „Crai Nou”, Dumitru Teodorescu, a scris un comentariu despre modul cum se lucrează în municipiul Suceava la înlocuirea ţevilor de apă, canal şi termoficare. Domnul Teodorescu a scris despre cum pămîntul se răscoleşte pe bîjbîite pentru că lipsesc hărţile. Oricum, hărţile ar fi fost de prisos fiindcă, de-a lungul timpului, fiecare a construit unde-a vrut, ce-a vrut şi cum a vrut, mai direct spus, fiecare şi-a băgat picamerul în el de oraş. Directorul ziarului a făcut comentariul în baza unor informaţii primite din partea unui om din sistem pe care, însă, nu l-a numit. Concluzia specialistului care este citat pînă spre finalul articolului intitulat „Asta e!” este: „Dacă importam nişte ingineri austrieci sau nemţi…”. Nu-mi este clar cînd ar fi trebuit făcut acest import: înainte de 1989? Ar fi fost imposibil. Imediat după 1989: ar fi fost inutil pentru că prostiile fuseseră, în mare parte, făcute. Acum? Păi, una dintre firmele care lucrază la înlocuirea ţevilor din municipiul Suceava este din Germania şi se numeşte „Pfeiffer”. Firma este din Germania, însă lucrează cu meseriaşi de la noi. Cum lucrează, se ştie. În România sînt mai multe firme din Germania şi Austria care, însă, nu mai sînt ce-au fost odată. Asta pentru că au intrat în contact cu societatea românească şi au văzut că orice este permis. De aceea, lucrul se face mai mult de mîntuială, iar principala preocupare a societăţilor comerciale străine care s-au românizat, şi mai mult decît atît, este să cîştige cît mai mulţi bani, indiferent cum. Vremea inginerilor nemţi-nemţi şi a celor austrieci-austrieci a trecut. S-a întîmplat ca-n bancul cu evreul care şi-a adus copilul la o stînă din judeţul Suceava, să spunem, pentru a învăţa limba română, aia de stînă, evident. Numai că atunci cînd tatăl a venit să-şi ia copilul acasă a constatat că baciul moldovean începuse să vorbească limba română cu accent. Cu ce fel de accent, se înţelege, doar vorbesc româneşte, ce naiba?