Dramaturgul Matei Vișniec a subliniat într-o conferință de presă ”că într-un context extrem de problematic pentru cultura română, noi, aici, avem baza financiară pentru încă o stagiune, pentru alte montări, că s-au angajat patru noi oameni, că s-au angajat în zona tehnică alți oameni”. Într-un cuvînt, dramaturgul apreciază generozitatea financiară a actualei conduceri a Primăriei Suceava, care a fost și mai darnică decît fosta conducere în condițiile în care, pe lîngă bugetul consistent alocat pentru funcționare, a permis angajarea a încă patru actori.
Pe de altă parte, una dintre nemulțumirile domnul Vișniec este aceea că Teatrul Municipal ”Matei Vișniec” nu are un sediu al său, fiind obligat să împartă clădirea cu cinematograful ”Modern”, dar și pentru că sala de spectacole nu este chiar atît de bună pentru teatru. A spus domnul Vișniec: ”Clădirea nu este a Teatrului. Dacă vreți să bateți un cui în perete, trebuie cerut acordul Primăriei. Chiar și scaunele pe care veți sta dacă veniți la teatru, în sală veți vedea că ele nu sînt un simbol al teatrului, sînt un simbol al industriei de divertisment. Sînt scaune făcute ca să vii să te întinzi, să pui sticla de Coca-Cola sau punga cu chipsuri, sau mai știu eu ce și să stai, așa, să mai înghiți cîte o chestie, și să te uiți ca la un film. Nu sînt scaune de teatru”.
În primul rînd, Matei Vișniec știe foarte bine că, în 2009, atunci cînd s-a început proiectul salvării de la dispariție a clădirii cinematografului ”Modern”, nu se prea vorbea despre înființarea unui teatru la Suceava, acesta apărînd șase ani mai tîrziu la insistențele regretatei Carmen Veronica Steiciuc. Bine că imobilul respectiv, care se afla într-o stare avansată de degradare, a fost renovat și consolidat, pentru că altfel teatrul poate nici nu s-ar fi înființat. În același timp, ca să construiești acum o altă clădire pentru teatru nu prea ai unde, dar nici nu ai cu ce. Evident că sala de spectacole are nevoie de îmbunătățiri, dar și acestea ar costa foarte mult, iar bani nu prea sînt. Doar să iei din cei pentru funcționarea teatrului, dar dacă nu mai ai teatru, atunci pentru ce să mai renovezi sala de spectacole și, poate, clădirea în ansamblul ei?
Or fi scaunele cum sînt, mai ales cele de la balcon, care-s cam înghesuite, însă acustica este de o calitate apreciabilă, iar sala, în ansamblul ei, are un aspect plăcut.
În județul vecin și prieten, Botoșani, domnule Vișniec, și nu vreau să mă refer la Teatrul ”Mihai Eminescu”, echipa de fotbal FC nu joacă pe un stadion ca ”Arena Națională” din Capitală ori ca ”Ion Oblemenco” din Craiova. Stadionul din Botoșani este la fel de bătrîn ca ”Areni”-ul din Suceava, doar că este un pic mai mare și are nocturnă. Cu toate acestea, FC Botoșani este pe primul loc în prima ligă a țării.
Ce vreau să spun este că nu-i atît de important cine este proprietarul clădirii unde funcționează teatrul și cum sînt scaunele, important este actul artistic pe care instituția teatrală îl oferă publicului. Succes echipei lărgite de actori a Teatrului ”Matei Vișniec” și noii echipe de conducere a teatrului, în fruntea căreia se află actorul Adrian Păduraru!
(Foto: Pagina de Facebook a teatrului sucevean)
